Moș Crăciun n-a fost dintotdeauna bun

Zăpadă deja nu mai aștept de Crăciun, dar nu pentru că nu mi-aș dori să fie, ci pentru că m-a atins o resemnare ce nu-mi mai dă voie să cred că vom avea parte de sărbători albe. Într-un fel sau altul, cerul simte că noi nu mai simțim sărbătoarea așa cum trebuie, așa că a preferat să nu mai ia cu zăpada lui toată atenția pe care ar trebui să o oferim adevăratului motiv pentru care oamenii sărbătoresc Crăciunul. 

(mai mult…)

Sufletul meu pereche

Știu că niciodată nu îmi voi căuta sufletul pereche, dar nu pentru că nu există un suflet care să-mi fie pereche, ci pentru că nu am inimă să îl caut. Dacă îl găsesc pe cel greșit? Poate există un suflet îmbrăcat ca sufletul meu pereche, iar când îl voi dezbrăca de aparențe și dulcegării, voi vedea că nu-l cunosc și că nu știu, de fapt, cine este cel pe care l-am căutat atât de frenetic. Nu vreau să îl caut, ci să îl las să vină la mine de cine știe unde, căci sufletul nu are margini, limite și nici frici. Nimeni, nimic, niciodată nu îl va frânge. (mai mult…)

Cum aș putea să te iubesc?

Cum aș putea să te iubesc când, în loc să mă vezi pe mine, vezi dincolo de tot ce sunt și însemn, iar fiind în fața ta, ochii tăi nici nu mă observă? Cum aș putea să te iubesc când cuvintele ți-s atât de puține, reci și sărace? Nu aș putea să îți ofer nici măcar o fărâmă din sufletul care tânjește să ajungă la tine. Nu aș vrea să-ți mai ofer nici măcar un gând de al meu, dar ele tot continuă să fugă după tine. Aș arunca vina asupra ta, dar unde ar dispărea adevărul care mă ține captivă în loc să mă elibereze? Mă văd legată de mâini și de picioare de un lanț care atârnă sălbatic și prăfuit de mâna ta. Nu mai știu dacă e legământ sau captivitate. Nu mai știu dacă mă cunoști sau dacă te cunosc. Te simt ca o umbră și te văd departe. Cum aș putea să te iubesc dacă nu-mi dai nici măcar o clipă de tine? (mai mult…)