Scurtă viziune asupra morții

Fugim de moarte ca prada de prădător, de parcă întunericul etern se află pe urmele noastre, iar în locurile în care ne aflăm nu mai există nicio cale de scăpare. Fugim de moarte și totuși alergăm cu inconștiență spre ea. Acum nu mai înțeleg dacă fugim spre propria moarte sau fugim spre moartea altora de parcă am vrea să o luăm de mână și s-o conducem prin labirintul acesta complicat al luminii la victima pe care, prematur, vrem noi să o facă. Fugim bezmetici în direcții opuse pentru ca la final să ajungem toți pe aceeași stradă, aproape de un sfârșit zdruncinător și frapant.

(mai mult…)

Între apus și noapte

Există în zi un moment în care pe pământ a mai rămas o urmă de Soare.
S-a rătăcit puțină lumină printre umbre și oameni și nu a mai găsit cerul să-i poată fugi în brațe. A clipit și l-a ratat. S-a întors cu spatele la cer, iar el a fugit de ea și a lăsat-o să hoinărească.
(mai mult…)

Lucrurile cu adevărat frumoase

Haideți să vorbim despre lucruri clișeice. Lucrurile clișeice sunt subiectele despre care oamenii simpli ca mine iubesc să vorbească din varii motive. Te aștepți uneori ca o discuție simplă despre oameni, despre flori sau emoții să urce până în înalturi și să le străpungă, ajungând dincolo de ele. De la cele mai obișnuite lucruri, oamenii simt infinitul și puțin dincolo de el, pentru că asta suntem noi – bucăți finite de lut, capabile să simtă infinitul. Nemurirea noastră stă în iubirea pe care o simțim aici. La fel și Mântuirea.
(mai mult…)