Flori din soare

Pe vremea când florile erau
rupte din soare
și sălciile foc
și focul val de mare,
erau și norii doar un strop de alb,
iar picăturile de apă
stropi mai mici
de spumă, stropi mai mici de val,
care se luau de mână.
(mai mult…)

Și din doi a rămas doar unul

În luna lui mai mă las înțepenită de un frig ce-mi aduce aminte de amenințările unei ierni reci și secetoase. Afară era un fel de noiembrie cu nume de mai și un fel de ger de primăvară nu se lăsa dus de-aici sub nicio formă. Nici el nu știa încotro să o apuce, nici eu nu înțelegeam de ce mai stă. Eu îl priveam din casă, de acolo de unde el nu mă putea stinge, iar el vuia nervos printre crengile slabe. Părea că vrea să smulgă din țâțâni și ultima dorință de viață din mine, din tine din noi.

(mai mult…)

Ne prefacem

Ne prefacem din oameni în pietre
și din pietre în valuri,
din scântei în raze,
din raze în maluri.
Ne prefacem în apă și din apă-n lumină,
din lumină în doruri
și-n amurg ce suspină.
(mai mult…)