S-au închis în lacrimi bucăți de soare
și frânturi de lună,
iar în zâmbet se ascund doar umbre albe,
negre,
reci și rele,
solitare între ele,
alergând în marșul sumbru,
dansând pe hohote de plâns,
iar firele de strălucire-ngheață-n vene
și nici inima nu-ți mai pulsează sânge-n ele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.