Toată lumea vorbeşte şi scrie despre prima zi de vară, toată lumea iubeşte prima zi de vară. Uite, drag prieten, eu voi scrie despre a doua zi de vară. Cea mai frumoasă dintre toate. În prima zi, începe vara, dar până la cea de-a doua, vara este deja ajunsă acasă.  

Îşi desface cu nerăbdare bagajele şi împarte suveniruri vechilor prieteni – trandafiri ce se abţin să înflorească, raze fierbinţi de soare, geamantane goale pentru amintiri, ploi calde şi memorabile, energie, iubire şi viaţă.

Gloriously | via Tumblr

Mie mi-a dat puţin din fiecare, ştia că-mi este dor de ea. Am aşteptat-o cu braţele deschise prea mult timp, am obosit. Văd cum cea de-a doua zi vine strălucitoare, zâmbitoare şi elegantă încă din răsărit, dar cine să o mai vadă? Încă trăim cu amintirea primei zile. Cu aşa ghinion s-a născut ea.

Pune capul în pământ, asează vara-n tronul său şi pleacă. Neamintită şi neuitat de nimeni. S-a pierdut în negura timpului, singură şi tristă, undeva departe. Vine, pleacă este uitată şi-şi aminteşte de uitarea de care are parte, an de an, lună de lună, zi de zi, în fiecare minute, în fiecare secundă a existenţei sale.

Şi-ar dori să fie şi ea prima zi de vară, şi-ar fi dorit să fie măcar iubită…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.