Ajută-mă să plec, să zbor dincolo de limitele orizontului, de gurile şi minţile lor. Ajută-mă să fug de ei, să mă ascund de frică şi să uit de moarte. Ajută-mă să îngrop orice urmă de viaţă, să schimb fiecare secundă-n minut şi să-i uit şi eu pe cei care m-au uitat. Ajută-mă să fug de toţi şi să le primesc pe toate-n braţe, să le iau de la capăt, să le aranjez, să le curăţ de durere, să alung ceaţa şi să pun lumină.

Ajută-mă să le aprind inimile ca lumânările albe din candelabrele prăfuite ascunse-n pod, să le cobor pe scară, treaptă cu treaptă, metru cu metru. Ajută-mă să le şterg de praf şi să le dau viaţă. Să le facem să strălucească exact ca în ziua în care au fost făcute. Vreau să le văd strălucind în flăcările palide ale lumânărilor.

Imagine heart, black, and grunge

Lasă-mă să-ţi dezgheţ şi ţie inima şi să aşez acolo lumânările cu tot cu candelabru. Să facem puţină lumină! Vin să şterg de praf masa care zace acolo de atâţia ani, să deschid o fereastră şi să aerisesc. E prea întuneric, e prea frig aici. E îngheţată clanţa şi mi-e frică să nu rămân blocată înăuntru. Claustrofobia mă ucide, la fel şi frica de înălţimi, noroc că-i la subsol. Mă sperie atâta întuneric. Ce-i cu sufletul tău? Hai, ia-mă de mână şi du-mă şi acolo. Deschide-mi şi ultima uşă, să facem curăţenie de iarnă cât încă-i vreme bună, că după intră frigul şi îngheaţă ferestrele şi tare mă tem că nu le va mai dezgheţa nici lava vulcanilor.

Închide repede uşa că plouă şi-ţi va şterge şi zâmbetul ăsta de pe buze, nu vreau să ţi-l fure. Lasă-mă să ţi-l las pe buze.

Hai, lasă-mă să-ţi dau lumină şi să te curăţ de praf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.