Dragă țară, astăzi văd cum te doboară
Cei ce ți-au făcut din sudoare hotare.
Astăzi văd cum pruncii te omoară,
Când, mișelește, timpul nu are răbdare.

Dragă maică, azi fiii tăi îți pun cătușe,
Iar tu plângi amar, cu mâinile legate,
Căci te doboară, pun lacăte la ușe,
Ținând ochii închiși și capetele plecate.

Răsai iar ca phoenix din cenușă,
Răsai în zori de zi de te închină,
Răsai, răsai și noi ‘om bate-n ușă,
Răsai din nou și ne dă lumină.

Aruncă lanțurile de la mâini în foc
Și nu pleca privirea spre pământ.
Deschide ochii și pleacă din loc –
Pleacă din suflare și rău gând.

Azi calci, omule străin, pe oase,
Căci sub ale tale tălpi se-ascund
Suflete de sânge, iar sub case
Stau morminte sfinte și se-aud
Bocete și lacrimi prinse-n ger,
Iar foșnete de viață-năbușite
Suspină și se-nalță către cer.

Azi cazi și îngenunchezi iar, Țară Sfântă,
Iar fiii tăi îți scriu pe cruce din morminte,
Căci din pământ îngerii mereu îți cântă
Imnuri de durere și de jurăminte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.