Se topeau inimi la lumina soarelui de mai și se pierdeau în priviri una față de alta. Dansau priviri în bătaia vântului cald, dansau de parcă erau nebune de vară, nebune după timp și după căldură. Cântau suflete sub stelele, cântau de parcă tot cerul era dor al lor, cântau de parcă pământul explodase și fiecare bucățică se transformase în stea.Toate inspirau și expirau la unison, toate erau unul și unul era din toate, toate se pierdeau și toate se regăseau.

Așa cum toate se stricau de atâta căldură, așa mă stricam și eu după un As de Inimă Roșie pricăjt și ars de soare. Ne plimbam amețiți de noi și de vară, fericiți tot de ea și grijă tot ea avea de noi. Deranjam străzile cu pașii noștri grei, nu mai era plimbare, era deja o luptă plină de tăcere. Stricam zilele cu ochii noștri verzi și cu zâmbetele amare și reci, stricam căldura cu priviri înghețate și absorbeam fiecare rază de soare să ne dezghețăm. Eu și-un As de Inimă Roșie fugeam după soare în timp ce soarele fugea de noi. Alergam de la un răsărit de altul, fugeam de fiecare apus și culegeam fiecare bucată caldă de lumină.

***

Stătea lângă mine un As de Inimă Roșie în fiecare noapte. Mă lua în grijă un As de Inimă Roșie. Eram o Damă de Frunză în căutarea unei picături de sânge care să mă transforme într-o inimă roșie.

Stătea lângă mine Asul de Frunză, în timp ce eu eram Dama de Inimă Roșie. L-am îmbrățișat pe Asul meu de Inimă Roșie și a fugit culoare din el. Eram nevăzătoare și mi-a dat ochii lui, nu mai aveam bătăi de inimă și mi le-a dat pe ale sale, nu avem putere și mi-a luat mâinile în ale lui.

Am avut și eu un As de Inimă Roșie și acum tot pe el îl am. Nu mai e dulceața roșie în el, e întunecimea nopții pe inima sa, iar pe mine mă transformă-n Lună.

Nu fugim de apusuri, fugim de lumină și ne îmbrăcăm în stele. Luna și-un As de Inimă Neagră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.