De cele mai multe ori, noi, fetele, avem tendinţa de a crede că băieţii nu suferă, că băieţii nu plâng şi că băieţilor nu le pasă de noi. Este total greşit, mereu a fost. Sincer acum, nimeni n-a stat vreodată să vadă cum se simte şi de cealaltă parte, cum nimeni nu a stat niciodată să vadă şi să se gândească dacă celălalt simte sau nu durere, frică, fericire sau mai ştiu eu ce. Probabil asta este una dintre cele mai mari greşeli pe care tindem să le facem.

Suntem oameni, toţi. Toţi dorim afecţiune, toţi râvnim după dragoste şi după o persoană care să fie aici de fiecare dată când e cazul şi pentru care să fim, la rândul nostru, acolo. La fel e şi la băieţi, la fel e şi la fete. Dacă întru la bărbaţi şi femei, deja vorbim de oameni în toată firea care nu mai pus la suflet orice lucruşor neînsemnat, orice vorbă aruncată fără vreun rost sau orice gest interpretat greşit. Aici e deja vorba despre lucruri mai mari, dar cine zice că nici oamenii în toată firea nu pot să plângă sau nu pot fi la fel de sensibili şi irascibili ca un adolescent iritat? Bineînţeles că nici ei nu-s excluşi. Şi ei au nevoie de acel om care să le fie alături necondiţionat, dar când au nevoie de el, îl caută, îl găsesc şi nu îi mai dau drumul. În cel mai bun caz îl transformă în partener de viaţă.

În schimb, la adolescentul de tot felul treburile-s la superlativ şi niciodată nu e prea mult sau prea puţin pentru nemulţumirile pe care le aduc zilele ce trec, dar cu fiecare nemulţumire se mai pune o cărămidă pe caracterul pe care-l construieşte într-un fel sau altul. De fiecare dată ai ce învăţa din toate câte te lovesc şi din toate câte trec peste tine.

Acum am realizat că băieţii şi fetele nu au diferenţe mari de caracter. Şi un băiat poate să interpreteze ceea ce-i spune o fată, fără să stea să analizeze, şi el poate fi irascibil şi nemulţumit de orice, dar şi el are sentimente. Da, nu-s chiar atât de tari pe cât par, cel puţin nu tot timpul. Explicaţia: sunt oameni. E imposibil să treci aşa peste zile fără să nu fii rănit sau fără să nu verşi şi tu o lacrimă, aşa, fie de la ceapă, fie de la capră. E de ajuns să-i ştii slăbiciunile şi să te apropii de şinele lor, dacă trece trenul peste tine, eşti mort, dar dacă-i dai cu piciorul, tot pe tine te doare durerea ei. Însă nu e bătută în cuie această ipoteză. Esenţialul că toţi suferă şi se bucură în aceeaşi măsură, lucrul care diferă este durata în care se întâmplă aceste lucruri.

În schimb, în ceea ce priveşte orgoliile şi mândria, tind să cred că băieţii primează. Fetele fiind mai sensibile şi având mai multe slăbiciuni, renunţă de cele mai multe ori la dreptatea lor şi fac compromisuri doar de dragul celor pe care-i iubesc. În schimb, băieţii mai rar şi dacă o fac… ei bine…. E mai greu aici. Dacă fac un compromis, îl fac din nebunie sau din prea multă grijă şi iubire. Şi în acest caz, excepţiile sunt extrem de bine punctate.

Concluzia mea: băieţii şi fetele gândesc şi simt la fel. Niciodată să nu subestimezi fiinţa umană pentru că niciodată nu ştii cât te poate consta un cuvânt spus pe dos sau o frază în care apropourile bat în altă parte. Chiar şi aşa, un sfat am pentru toată lumea: răbdarea şi iertarea sunt cheile către succes!

2 Comments on Băieţii şi fetele gândesc la fel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.