Când te-am văzut zâmbind prima oară, mi s-a făcut inima cât un purice de mică și la fel de repede și energic bătea. La cât de înnorat și rece era afară, brusc ziua mea s-a luminat și frigul s-a făcut nesimțit. Nici fiori nu mai puteau să mă încerce în vreun fel. E amuzant, așa-i? Tocmai ei ar fi trebuit să apară, dar nu au făcut-o, au știut cel mai bine că nu era momentul lor. Acea clipă din zâmbetul tău a strălucit și-a fost de ajuns. Probabil, omul care a trecut pe lângă mine și-a zâmbit erai chiar tu, într-un moment de fericire care te-a făcut să împrăștii lumină. Cine știe care au fost motivele fericirii tale?
Poate ai văzut un copilaș durduliu care alerga zâmbind cu gura până la urechi și te-ai molipsit. Poate ai văzut un gest frumos care ți-a încălzit inima. Poate ai primit un mesaj de la acea persoană. Poate ziua ta a fost bună și zâmbetul nu ți-a mai putut dispărea de pe chip. Poate ai simțit un vânt cald care ți-a dezmorțit mâinile. Poate, pur și simplu, n-ai găsit un motiv pentru care să nu zâmbești.

Dacă stăm puțin să ne gândim, nu prea avem motive pentru care să lăsăm lumina să ne dispară de pe chip. Ne complicăm viața inutil și, prin absurd, uităm să observăm toată fericirea pe care o putem culege doar ridicând ochii din pământ. Când te-am văzut zâmbind prima oară, am știut că nu voi reuși să mai văd acest lucru de două ori. Știu că la fel ai gândit și tu, căci am rămas cu ochii unul asupra celuilalt până la refuz și la hohote de râs, dar totuși, am fost prieteni câteva secunde. Cât ne-am privit în ochi, trecând unul pe lângă altul, am devenit din străini prieteni și-am revenit la a fi străini în cel mai frumos mod posibil – lăsându-ne câte un zâmbet pe chip.

Am realizat cât de important este să empatizezi cu fiecare om care-ți taie calea. Un zâmbet sau un gest drăguț poate schimba pe deplin starea unui om. De câte ori nu ți s-a întâmplat să vii încărcat de griji și bagaje și să-ți deschidă cineva ușa, oferindu-ți în același timp o privire caldă? Acești oameni parcă sunt făcuți să ridice soarele pe cer în mai multe răsărituri de mai multe ori pe zi. Pe cât de multă fericire împarți, pe atât de multă primești.

Când te-am văzut zâmbind prima oară, am știut că tu ești alesul – cel care-mi va transforma ziua.
Când te-am văzut zâmbind prima oară, am știut că tu ești aleasa – cea care-mi va transforma ziua.
Când v-am văzut zâmbindu-vă prima oară, am știut că voi sunteți aleșii – cei care ați împărțit din fericirea voastră celor care și-au pierdut-o în timp ce o căutau.


Când te-am văzut prima oară zâmbind, m-am îndrăgostit de fericirea ta și, neștiind cât de mult am ajuns să te iubesc necunoscându-te, mi-ai dat și mie un strop.Doar o clipă și tot pământul a fost la picioarele tale.
O clipă care a durat cât un zâmbet.

Aici și aici ai dovada ”puterii zâmbetului”. Tu ce mai aștepți?


Photo by frankie cordoba on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.