Pentru a scrie, trebuie să fii împăcat cu tine şi cu sufletul tău. Scrisul, în esenţă, nu este decât o invitaţie la veşnicie.
Pe vremea când florile erau
rupte din soare
și sălciile foc
și focul val de mare,
erau și norii doar un strop de alb,
iar picăturile de apă
stropi mai mici
de spumă, stropi mai mici de val,
care se luau de mână.
(mai mult…)
Ce ploaie!
Se curăță ulucii de frunze uscate
și praful de pe străzi încinse,
se curăță copacii de pădure,
și-albinele de aripi stinse.
(mai mult…)
Ne prefacem din oameni în pietre
și din pietre în valuri,
din scântei în raze,
din raze în maluri.
Ne prefacem în apă și din apă-n lumină,
din lumină în doruri
și-n amurg ce suspină.
(mai mult…)
Lasă ploaia să-ți curgă pe pleoape
și lasă și norii să te umbrească,
lasă soarele să te răcească
și lasă noaptea să-ți vină aproape.
(mai mult…)