Categorie: Recenzii

Recenzie Quo Vadis – Henryk Sienkiewicz

Cărţile recomandate de prieteni sunt cele mai bune cărţi, mai ales când ştii ce gusturi au. Această carte este una dintre preferatele mele, de obicei cărţile care-mi sunt recomandate ajung repede în această categorie.

Quo vadis, Domine?

Încotro mergi, Doamne? am putea spune că este motto-ul acestei cărţi. Este, de fapt, fraza în jurul căreia se învârte întreaga acţiune a acestei cărţi, pe scurt: nucleul cărţii.

Cartea a fost premiată cu premiul Nobel pe data de 10 decembrie 1905. Polonezul Henryk Sienkiewicz, în timpul scurtei sale prezenţe le Stockholm avea să obţină şi o audienţă la regele Suediei. Pe scurt: succesul scriitorului polonez a venit repede, a strălucit odată cu fiecare cuvânt al acestui roman.Quo Vadis

Probabil toată lumea a văzut sau măcar a auzit de filmul care a fost făcut după această carte. Într-adevăr, ecranizarea este de excepţie, secvenţe care de care mai sângeroase apar des. Acestea au menirea să accentueze cât mai bine chinurile şi umilinţa pe care le-au îndurat creştinii din a doua jumătatea a secolului I şi anume din anii 63-68 după Hristos.

Nu am să vă povestesc mare lucru din acţiune, astfel aş răpi farmecul şi v-aş răpi şi plăcerea de a citi această carte. Vă pot da, în schimb, un pont: citiţi cartea numai când aveţi timp! NU recomand să o începeţi şi să uitaţi de ea câteva zile, nici pentru câteva ore nu e de lăsat din mână. E genul de carte de care te apuci şi pe care nu trebuie să o laşi din mână. Nici nu poţi să o faci.

Pentru cei care au văzut filmul, ştiţi scenele din final în care erau ucişi creştinii în arenele romane. Erau închişi acolo cu tot felul de fiare sălbatice extrem de flămânde, crucificaţi şi toate astea pentru ce? Pentru credinţa lor, dar mai ales pentru distracţia romanilor. Cum noi mergem la teatru, circ, concerte pentru a ne distra, asta făceau şi ei. Dacă veţi citi, veţi avea ocazia să vedeţi adevărata vanitate, narcisismul în toată ”splendoarea” sa şi cruzimea.

Pe de altă parte, veţi avea ocazia să simţiţi ce au simţit creştinii în momentul torturii – împlinire sufletească. Da, oricine mă poate contesta acum cu întrebarea: cum poţi fi împlinit când eşti jumuit de viu sau când eşti torturat? Ei bine, ei puneau durerea trupească în balanţă cu mulţumirea pe care o aveau ştiind că fac ceea ce trebuie, că îndură toate acestea pentru o veşnicie fericită. Aveau grijă de sufletele lor, de viaţa de apoi. E incredibil să vedeţi frica, să vi se spună fiecare sentiment pe care-l trăiau creştinii văzându-şi fraţii pierind şi cum, în ultimele clipe de viaţă, oamenii se dau de partea lui Iisus.

.

Ce-i face pe oameni creştini? Iubirea. Ce a făcut ca toate acestea să se întâmple? Ce a făcut ca păgânii să-şi formeze credinţa? Iubirea.

Aş putea sta să povestesc ore întregi despre această carte. Este o operă de artă. V-o recomand din toată inima. O să vă schimbaţi cu totul părerea despre lume. Cel puţin eu, am făcut-o. Dacă vreţi să o aveţi în biblioteca personală, vă recomand un site pe care o puteţi cumpăra ieftin (e la reduceri acum) şi cu transport gratuit: Libris.ro

Aţi citit deja cartea? Vouă ce gust v-a lăsat? 🙂

Quo Vadis, Domine?

,,Ar fi putut fi paradisul” de Camilla Grebe & Asa Traff

N-o scapă din ochi. O cunoaşte. Ştie că se teme.

,,ar fi putut fi paradisul” este exemplul perfect de carte carte care-ţi macină nervii, fricile şi logica. Le pune în aceeaşi oală şi le fierbe până ce se evaporă.

În acest roman, Siri Bergman este o psihoterapeută, în vârstă de 34 de ani. Lucrând în acest domeniu întâlneşte tot felul de persoane cu probleme psihice mai mult sau mai puţin grave. Oameni cu temeri şi obsesii. Rolul acesteia este de a-şi ajuta pacienţii să-şi înfrunte temerile şi să-şi depăşească obsesiile, însă lucrurile se complică.

Încercând să distrugă fricile altora, neglijează combaterea propriei frici – întunericul.

Locuind singură într-o zonă pitorească, dar izolată, de lângă Stockholm, încearcă din răsputeri să se convingă că a depăşit trauma provocată de dispariţia soţului ei, Ştefan, mort într-un accident cu câţiva ani în urmă.

Încă când merge la culcare, Siri lasă toate luminile aprinse, incapabilă să scape de senzaţia că eşte urmărită.

recenzie2Este incapabilă să-şi înfrunte propria frică. În acelaşi timp, Siri are ciudata impresie că este urmărită. Această bănuială se adevereşte când primeşte prin poştă un plic necunoscut în care se află un bilet cu o poză cu ea aflată în bucătărie.

După moarte unei paciente care se dovedeşte a fi o crimă ascunsă în umbra unui evident suicid înscenat pentru a o distruge psihic, Siri ajunge implicată într-o anchetă ce-i scormoneşte în prezent, dar mai ales în trecut, trezind în mintea acesteia amintiri neplăcute legate de moartea soţului ei.

Cartea nu face altceva decât să-ţi deschidă ochii asupra fiecărui detaliu al vieţii tale. Pe mine personal, m-a făcut să am grijă la fiecare cuvânt pe care-l spun. Dorinţa de răzbunare este duşmanul raţiunii. Niciodată nu poţi şti când şi de unde-ţi va răsări în cale o greşeală din trecut a cărei răzbunare este pregătită în amănunt ani de zile, doar pentru a distruge o fericire pe care ai distrus-o şi tu intenţionat sau nu.

După cum am spus, răzbunarea întunecă până şi raţiunea; cu cât durerile sunt tot mai mari cu atât dorinţa de răzbunare distruge sufletul.