Încercam zilele trecute să înţeleg de ce câteodată mă trezesc cu oameni care se minunează prea tare când mă văd citind. Am învăţaţ, ce-i drept, pe de rost replicile precum tu citeşti? N-ai ce face?,  Ăă,  citeşti? Ce naşpaa!, Iar citeşti? Nu ai altă treabă? sau De ce citeşti?

Dar chiar aşa! De ce citesc? Tu de ce citeşti? Noi de ce citim? Dar voi? Cu ce motiv să ne pierdem timp citind cuvinte aruncate poate din plictiseală pe o bucată de hârtie, care şi aşa poate nici nu-şi au rostul, care poate nu au nimic interesant şi care şi aşa se vor pierde într-o bună zi printre praf? Hm? Sincer acum, de ce citeşti?

Eu vă cer permisiunea să răspund cu o altă întrebare, cu toate că nu este complet etic şi corect.

De ce nu? De ce nu aş citi? Timp nu pierd – decât să-mi umplu mintea cu sute de bârfe mondene, crime poate prea regizate şi telenovele în care fata bună rămâne cu băiatul, mai bine-mi iau căştile şi o carte şi-mi pot face ziua să devină superbă.  Perfectă poate. Ce găsesc în cărţi? Totul. Găsesc un mic infinit  în finalul fiecărei cărţi, găsesc o vecie în fiecare cuvânt şi un amalgam poate prea mare de sentimente în fiecare pagină citită. Citind găsesc tot ceea ce nu pot vedea decât cu minte, sufletul şi inima. Şi mie-mi place să scriu. În fiecare cuvânt pe care-l aştern pe foaie se află o bucăţică din inima mea. Îmi place să cred că în fiecare cuvânt pe care-l citesc se află o parte din inima scriitorului. Iubesc să cred că-i citesc inima.

Probabil mulţi dintre voi vă aflaţi în cele două grupuri de pe facebook Mai bine citeşte! şi Din ce carte e asta? . Ei bine, am pus pe cele două grupuri aceeaşi postare în care am rugat oamenii să-mi răspundă la aceeaşi întrebare

De ce citeşti?

Am rămas extrem de plăcut surprinsă de răspunsurile pe care le-am primit. Destul de numeroase, ce-i drept, dar bucuria mi-a fost extrem de mare. E prima oară când scriu un articol împreună cu alţi oameni aşa că m-am hotărât să postez toate comentariile şi să vă ofer şi vouă perspectiva altora asupra lecturii. Eu m-am minunat de gândurile acestor oameni şi sunt convinsă că şi voi o veţi face!


 

Mai bine citeşte!


Sirghi Maria Luiza ne spune că:

Timpul acordat citirii unei carti nu este timp pierdut! Cel putin , nu pentru mine! Pe mine cititul ma elibereaza, imi deschide noi orizonturi! Intr-o lumea atat de rece si incolora, cu oameni atat de pietrifcati lectura pare a fi o sansa de salvare. Cartile sunt hrana pentru suflet!

 

Bella Duneras:

Asa cum si C.S.Lewis a spus: “We read to know that we are not alone.”De fiecare data cand deschid o carte,cand inspir mirosul filelor nerasfoite inca,simt cum tin in maini un suflet,o viata de om.O viata transpusa pe hartie si asteptand sa fie aflata.Simt atunci cum cineva imi e alaturi.Cineva mort sau cineva care nu ma cunoaste,dar totusi cineva.Cineva,care,la fel ca mine,si-a turnat sufletul si gandirea in niste simple pagini pentru a descoperi lumea.pentru a-si descoperi propia lume.Pentru a nu fi singur.Inca de cand ma stiu,am gasit in carti o sansa de scapare,de evadare din viata cotidiana,o viata mult prea obisnuita si plictisistoare.Citesc tot ce-mi cade in mana si o fac pentru a descoperi lumea dar si pentru a-mi creea propria lume.Citesc pentru a obtine accesul la inimile,sentimentele si mintile oamenilor,oameni ce si-au asternut toate esenta pe niste foi albe.Citesc pentru a-mi dezvolta atat mintea,cat si caracterul.Citesc pentru a descoperi omeni noi,locuri noi,pentru a descoperi viata.Citesc pentru a trai.Traiesc pentru a citi.

Ioana Soare:

Eu citesc fiindca prin intermediul cartilor ajung in diferite lumi, ma ajuta sa ma desprind de realitate, dar totodata ma aduc cu picioarele pe Pamant, ma fac sa realizez cate lucruri am de facut intr-o viata atat de scurta. Cartile sunt ceva special pentru mine, sunt ca un prieten care nu ma va parasi niciodata, pe care ma pot baza si caruia ii pot cere mereu ajutorul. Imi place sa descpoar lucruri noi, imi place cand ma identific cu anumite personaje, dar cel mai mult imi place emotia care ti-o creeaza o carte atunci cand o citesti. E ceva minunat, nimic nu se compara cu cititul unei carti bune.

Miruna Vasiu:

1.De multe ori ma plictisesc de realitate, asa ca aleg sa traiesc o alta.
2.Odata inoculat veninul lecturii, nu te poti opri din a experimenta diferite carti pe care ti le recomanda profii care ti.au castigat respectul, parintii, prietenii care nu trai
esc pe principiul: “ma uit la film”.
3.Citind, cresti un pic zilnic, devii mai intelegator, experimentat, ajungi sa ai revelatia ca exista o lume dincolo de ferestrele casei tale.
4.Book lovers never go to bed alone!

Maria Strînbei:

Pentru ca este cea mai profunda pierdere in subconstient, pentru ca simt fiecare cuvant ca pe venin,in crescendo, pentru ca o carte ma face sa traiesc din nou si din nou in 1001 feluri si pentru ca pentru mine o carte este ca aerul dupa ce ai stat 30 de secunde sub apa: practic musti din el.

Eva-Maria Luca:

Se spune că omul care citeşte, trăieşte mai intens trăirile. Un cititor vede prin ochii personajelor, el simte trăirile lor, le ştie ideile şi este cu totul captivat în acea lume. Eu de aceea citesc. Citesc pentru a simţi, pentru a descoperi noi sentimente prin intermediul trăirilor unor suflete eterne, redate prin rânduri tipografiate. Sunt sigură că fiecare autor şi-a pus măcar o fărâmă din propriul caracter sau din caracterele altora să formeze un personaj, precum şi eu fac asta în ceea ce scriu. Ei bine, cartea este un teritoriu, iar eu sunt harta ce caută să se mărească prin intermediul a tot ceea ce găseşte folositor şi interesant înafara ei. Sunt o dependentă de lectură. Sunt dependentă de ceea ce scriu. Sunt dependentă de a iubi şi a întâlni iubiri tulburătoare, dar adevărate, în cărţi. Caut negăsitul, iar printre rânduri găsesc fărâme pe care le pot pune cap la cap şi prin care pot forma ceea ce este undeva ascuns în sinea mea.

Jasm Barbu:

Eu una nu voi folosi metafore mari,voi spune simplu ca atunci cand citesc sunt altcineva,numai stau in camera mea sau oriunde citesc,sunt oriunde este personajul, si vad prin ochii lui,sufar odata cu el,iubesc odata cu el,ma bucur odata cu el .. si pentru sentimentul asta,ca am si alte vieti nu doar una,merita fiecare pagina.

O fiinţă minunată ne spune că:

In primul rând, nu e un timp pierdut cu o carte in mâna.
In al doilea rând, citesc pentru ca respir. Citesc sa evadez in fiecare oraș. Citesc sa învăț sa iubesc. Citesc sa ma schimb. Citesc sa pot uita. Citesc pentru ca doar asa descopăr fericirea pura. Citesc de când ma știu si voi citi pana când n-am sa mai fiu.


Așadar, citesc pentru ca pot si pentru ca imi place!

Da, ştiu că sunt multe, dar merită citite!


Din ce carte e asta?


 

Florentina Raluca:

Pentru că de cele mai multe ori ne regăsim atunci când citim şi întâlnim o lume nouă, a noastră formată printre pagini. Şi mai mult de atât, o carte îţi vorbeşte şi-ţi deschide noi orizonturi şi mereu o să-ţi răspundă fără să te judece. Cărţile sunt prietene mute.

Georgi Drăgoescu:

Citesc pentru că acolo găsesc alte lumi,în care pot intra ca să uit de lumea asta adevărată care de multe ori m-a dezamăgit.
Citesc pentru că sunt curioasă,iar dacă cineva îmi vorbește de o carte și spune că i-a plăcut trebuie să o am.
Citesc pentru că asta-mi place să fac și asta mă relaxează,cred că dacă aș câștiga bani din citit nu aș munci niciodată.

Dumitriţa Gabriela:

Pentru ca printre haosul din jurul meu, am nevoie de o iesire. Acea iesire este o carte. Imi pot crea propriul univers, si propria lume.

Diana Almasan:

Citesc pentru ca realitatea nu e perfecta *nu ca as vrea sa fie*, citesc pentru ca in carti gasesc unele lucruri care-mi lipsesc din realitate *atat lucruri fantastice cat si lucruri…mai normale*, citesc pentru ca lecturile reusesc sa umple acel gol cel putin pentru moment. Citesc pentru amalgamul de sentimente pe care mi le provoacă o carte buna si pentru faptul ca ma indragostesc de acea carte. Mi se intampla sa nu las o carte din mână pana nu o termin dar într-un fel nu vreau sa o termin deoarece acea lume *cea din carte* vreau sa mai dureze si cand o termin ma simt awkward.

Narcisa:

Eu citesc pentru ca imi curge prin vene.La propriu.Cred ca te nasti cu asta,e ca o boala,atat ca in sens pozitiv.Si doamne,cata nevoie avem de citit! Citesc pentru ca pot,imi place,ma atrage.Citesc pentru ca…traiesc.

Miriam Ignat:

Citesc pentru simplu fapt ca imi place sa ma indragostesc de personaje —persoane de care mi-ar placea enorm sa fiu inconjurata.

Diana Spiridon:

Citesc pentru ca realitatea e prea plictisitoare si monotona,iar cartile imi deschid porțile spre alte lumii.

Iancu Mariana:

Dupa părere mea cititul nu e doar o plăcere, degeaba citești daca nu poti sa intelegi subiectul, ‘acea’ plăcere despre care vorbim cu toți e precum un pretext.Fiecare dintre noi cauta cartea potrivita, acea carte prin care lectorul simte ca își poate găsi neajunsurile, fie ele materiale, fie sufletești, dorim sa citim povești pe care defapt am vrea sa le trăim, sufletul în acea carte, perfecta ,își găsește alinarea de care are nevoie, acel sentiment ca în sfârșit ai trecut si peste asta,eu cel puțin așa gândesc. Nu e mereu enunțul de pe foaie cel ce stârnește curiozitatea lectorului, e imporant sa-i cunosti adevăratul inteles, dupa ce citesti o poveste sa-ti poti face in mintea ta o concluzie, propria ta idee fata de subiectul relatat, sa-ti dai seama de ce autorul a dorit sa scrie astfel de actiuni in creatia sa, pe mine simplitatile astea mă atrag către tărâmul unui carti, nu citesc mult deobicei, compun mult și totuși aș da orice pentru acel timp in care poti sa iei liniștita o carte buna in mana și sa’i auzi povestea.


 

Şi asta a fost tot ce-am primit azi. Ţin să le mulţumesc din suflet tuturor celor care şi-au oferit câteva clipe din timpul lor pentru a-mi scrie şi, cel mai important, pentru a convinge oamenii să citească.

Atât eu, cât şi persoanele enumerate mai sus şi sunt extrem de convinsă că şi mulţi alţi oameni sunt îndrăgostiţi de cărţi. Că tot vin sărbătorile îndrăgostiţilor care pentru mine nu sunt altceva decât 2 zile care vin şi trec la fel de repede şi simplu ca orice alte zile, îndrăgostiţi-vă de o carte! Nu vă dezamăgi decât în momentul în care o veţi termina. Atât. Şi nu-i deloc dureros. Sinceră să fiu, e aproape cea mai dulce durere.

Spor la citit, oameni dragi!


P.S.: Puteţi să răspundeţi în continuare la întrebarea De ce citeşti? lăsând un comentariu acestui articol.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.