De regulă, după cum ați și observat (dacă ați mai citit recenzii scrise de mine), încep cu o scurtă introducere a cărții, un scurt cuvânt de început, care să mă ajute să vă induc mai ușor în “transa” cărților care m-au impresionat, însă acum voi spune atât: Cecelia Ahern este autoarea bestseller-ului P.S. I love you (roman care a fost și ecranizat).

Romanul Cum să te îndrăgostești m-a cucerit în primă instanță prin aspect. Nu judeci cărțile după copertă, dar când vezi o copertă extrem de atrăgătoare, chiar îți vine să judeci un pic secretele pe care urmează să le descoperi. Tot meritul pentru aspectul minunat al cărții revine celor de la Editura All, iar acest lucru vi-l împărtășesc cu toată sinceritatea (și da, puteți avea încredere în mine, uneori sunt dureros de sinceră). Coperți cartonate, culori drăguț alese, pagini frumos legate – totul lapte și miere până acum. Însă farmecul s-a spulberat în clipa în care am început să o citesc. Tot farmecul căzut bucățele la picioarele mele a renăscut din cenușă, exact ca pasărea Phoenix, dar nu pentru a-mi dovedi că e mai bună decât la prima vedere, ci pentru a-mi dovedi la prima vedere cât este de bună.

Să vă fac un rezumat? Vă pot spune atât: acțiunea se învârte în jurul unei femei de 34 de ani care, după o căsnicie de 9 luni, își părăsește brusc soțul. Motivul este foarte clar ― nu era deloc fericită cu el, nu-și dorise niciodată să se căsătorească cu el, dar ceva o împiedicase să pună punct de la bun început. Picătura care a umplut paharul și a făcut-o pe Christine Rose să ia într-un final această decizie, a fost faptul că a fost martora unui suicid rece, care a făcut-o să-și regrete, într-o oarecare măsură, incapabilitatea de a fi fericită în propria piele. Ce căuta ea la locul accidentului? Fericire, una din cărțile ei motivaționale spunea că pentru a fi fericit, trebuie să te întorci la lucrurile care te făceau fericit cândva și asta a făcut și eroina noastră. Tocmai sfaturile cărților ei motivaționale, au făcut-o să se prăbușească tot mai mult. Dacă trebuie să știți ceva despre acest personaj, este faptul că că avea o carte al cărui titlu care conținea structurile: ,,cum să…” ,,cum să… în 10/42/n pași” pentru absolut orice, La un moment dat, am ajuns în punctul în care, dacă observam vreun titlu scris în italic, aruncându-mi privirile peste pagina pe care urma să o citesc, izbucneam în râs înainte de a-l lectura. Viața cu adevărat palpitantă a Christinei a început în momentul în care, plimbându-se în căutarea fericirii, urmând unul dintre pașii pe care-i găsise în una din zecile ei de cărți motivaționale, a ajuns să fie martora unei alte tentații de suicid. Cu nervii și moralul la pământ, femeia a ajuns să-l ia în brațe pe așa-zisul sinucigaș și să-l implore să nu ia o decizie pe care, mai apoi, să o regrete. Dragilor, așa începe, cu adevărat povestea personajului principal.

Imaginați-vă doar o femeie frumoasă, altruistă, cu o mentalitate destul de ciudată, extrem de blândă, care se străduiește să convingă un străin să nu se sinucidă. Acesta îi dă două săptămâni și încheie acolo, pe pod, un pact cu ea. Mai mult de atât nu văd spun, dar sper să fie suficient pentru a vă convinge să citiți cartea.

Acest roman este extrem de echilibrat. Nu sunt o fire foarte emotivă sau ușor de impresionat. De cele mai multe ori pot ascunde tot ce îmi doresc să ascund, iar asta nu implică vreun efort supranatural din partea mea. Până acum nu am găsit nicio carte care să mă facă să râd în hohote (până și în autobuz, stârnind tot felul de priviri curioase și sfidătoare în jurul meu, dar cui îi pasă?) și să lăcrimez în așa fel încât să-mi fie imposibil să mai pot citi. Nu am crezut că este posibil ca o simplă privire a unui personaj spre celălalt, că o lacrimă a unuia dintre eroi sau că o glumă scurtă să mă facă să-mi schimb atât de ușor stările.

Am devorat acest roman și o spun fără a exagera. Imaginați-vă doar o fată obosită, cu cearcăne imense sub ochi și lacrimi curgând șiroaie pe obraji de la căscat, stând în pat, învelită bine, cu telefonul în mână, luminând paginile acestei cărți pentru a o putea citi, undeva în jurul orei 01:00, în ciuda faptului că-și putea număra orele de somn rămase pe o degetele unei singure mâini.

Vă recomand din tot sufletul să citiți această carte și dacă nu vă va impresiona nici măcar o secundă, dacă nu vă veți regăsi în nici măcar un fragment sau dacă nu vă va face să reflectați asupra nici măcar unui aspect al vieții voastre, atunci nu știu ce ar putea. Da, este o carte extrem de ușor de citit, dar este destul de greu posibil să nu vă ajungă drag măcar un personaj. Acordați-i o șansă!

Vă fac munca mai ușoară, așadar, puteți comanda cartea de aici, dar vă recomand să vă grăbiți, tocmai am observat că este la reducere! Lectură plăcută!

P.S1.: Nu vă las fără citate nici de data asta. 🙂

Se întâmplă uneori să știi un lucru chiar dacă nu îl știi.

― Așadar, cum ai cunoscut-o pe Christine?
― M-a împiedicat să mă arunc de pe podul Ha’ penny Bridge, alaltăieri seară.
― Se pricepe de minune să strice plăcerile altora, a spune Adrienne pe un ton acuzator.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.