Am realizat că oamenii sunt plini de povești și că poveștile frumoase născocesc după sentimente frumoase. Oamenii învață de la alți oameni și din propriile experiențe. Deși obișnuim să învățăm din lucruri mărețe, din întâmplări interesante, din tot felul de lucruri pe care nu le poți ignora. Pe scurt, oamenii sunt atrași doar de lucruri mărețe și inegalabile, absolut uriașe și interesante. Ei bine, vreau să subliniez iar un lucru — poveștile frumoase se găsesc în gesturi mici și frumoase, în câteva zâmbete calde și în priviri pe furiș. Drag prieten care citești aceste rânduri, gândește-te o clipă înainte de a continua cu lectura la un răspuns pentru următoarea întrebare: Care a fost ultima dată în care un zâmbet, o privire sau o îmbrățișare ți-a oferit fiori?

***

Ei bine, eu azi am avut parte de acești fiori. Cel mai ciudat lucru a fost că aceste lucruri nu au avut nici măcar o tangență cu mine, ci am fost, pur și simplu, martora unui moment frumos. Ce bine e să ai câteodată ochii scoși din pământ sau telefon! Crede-mă pe cuvânt! Observând oameni descoperi lucruri de care nu mai aveai habar și lucruri la care nu te-ai fi gândit că sunt adevărate.

Astăzi, pe la ora prănzului, așteptam în autogară autobuzul spre casă. În capul meu era mare agitație din cauza oboselii, a foamei și a frigului de afară. Aveam cu mine o carte de-a lui Dostoievski care îmi mai alina câte puțin din frustrări. Aveam căștile în urechi, volumul era dat tare și undeva, la vreo 2-3 metri în stânga mea, un tip fuma alene o țigară al cărei fum venea în totalitate spre mine. Deja începeam să îmi pierd răbdarea, voiam să mă ridic și să plec, dar era singura bancă liberă de acolo, așa că mi-am pus răbdarea și plămânii la încercare și am rămas acolo. La urma urmei, cât putea dura? Mi-am ridicat o clipă ochii din carte și undeva în fața mea, apăruseră un băiat și o fată, păreau că se cunosc de ceva timp și nu, nu aveau o relație, puteam observa asta din atitudinea ei. Nu le-am acordat prea mare importanță, așa că mi-am continuat lectura. În frica de a nu rata autobuzul care mergea spre casă, după câteva minute bune am ridicat iar ochii și am privit în jur. Privirile mi s-au oprit asupra celor doi tineri care veniseră mai devreme. Își luau rămas bun. El a îmbrățișat-o. Nu e mare lucru, nu? Adică toți oamenii fac asta când își iau rămas bun după o lună perioadă în care nu s-au văzut. De unde știu că nu s-au văzut de mult? Habar n-am, instinctul asta-mi spune și am mare încredere în el. Ce m-a surprins pe mine? Felul în care el a îmbrățișat-o. A strâns-o puternic în brațe, era genul de îmbrățișare care poate vindeca răni și care poate dura o infinitate. Și-au luat rămas bun. Ea a mers la prietenele ei, iar el a pornit spre tipul care fuma lângă mine. Ceva m-a împins să îl urmăresc ceva cu mai mult atenție. Imediat ce au pierdut contactul vizual, băiatul a lăsat ușor capul în jos și un zâmbet cald și mare i-a apărut pe chip. Expresia feței lui era neprețuită, iar acea expresie m-a făcut pe mine să scriu acest articol. Puteai vedea pe fața lui o fericire adevărată, puteai vedea iubire în acel zâmbet. Nu trebuie să ai o anumită relație cu un om pentru a-l iubi. Iubirea e atât de variată și ciudată încât și înțelegerea femeilor este o nimica toată pe lângă a înțelege iubirea. Ei bine, acel zâmbet a fost atât de plăcut și de curat, atât de adevărat a fost încât am putut simți iubirea pe care o simțea el cu toată puterea și puritatea ei. Momentul nu a durat prea mult, dar a fost neprețuit. Imediat ce am ieșit din acel sevraj am simțit din nou cum sunt învăluită în fum de țigară, așa că m-am ridicat și am plecat, trecând pe lângă inspirația mea din această zi.

Unde vreau să ajung cu asta? Vreau să te conving, drag prieten, de faptul că oamenii merită observați. Oamenii sunt interesanți și sentimentele de care ei sunt capabili sunt uimitoare. Și ce mai vreau să spun? Vreau să spun că iubirea e frumoasă în toate formele ei. Eu mă păzesc de unele forme de iubire, dar de iubirea pe care oamenii și-o oferă oamenii unii altora, nu mă pot despărți, așa că riscați și iubiți! Nu vă fie frică, e urât să-ți fie frică de iubire.

Mulțumesc!

1 Comment on Cum vede un străin iubirea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.