Corect sau nu, poporul român vorbeşte. Deseori văd oameni care se încurcă în cuvinte în disperarea de a scoate din ei tot ce este nevoie să arunce afară.

Am observat că mult şi prost începe să piară. Încet, dar pierde. Românul se trezeşte, mai greu ce-i drept, dar se trezeşte. Dacă a privi România de sus, am vedea o lumânare aprinsă aici, una la vreo 10 kilometri de prima, una la 2 metri de alta, poate altă lumânare stă aprinsă undeva la 113 kilometri distanţă de celelalte. Ele sunt acolo! Trec prin vânt, luptă cu apa, depăşesc orice e nevoie şi în momentele de respiro aprind lumânările stinse. Alte minţi care pot străluni. Cum ar fi să funcţioneze şi aici spiritul de turmă la fel de bine cum funcţionează şi în toate celelalte cazuri şi peste noapte să ne trezim cu vecini, rude, cu un popor plini de minţi strălucite?

Sunt minţi, respectiv lumânări care pâlpâie la vânt, se ascund în umbre de frica de a nu fi văzuţi şi poate distruşi. De câte ori vi s-a întâmplat să vă vedeţi prieteni pe care bănuiaţi că-i cunoaşteţi extrem de bine, arătându-şi cu ochii în pământ şi obrajii plini de roşeaţă talente cu adevărat înnăscute? Mie de multe ori. Poate asta este şi problema pentru care nu strălucim şi noi atât pe cât putem, frica, ruşinea şi timiditatea. Avem copii geniali, spre exemplu cel mai bun elev la astronomie şi astrofizică este ROMÂN! Problema este că şi izbândind rămân în umbră.

Ce sfat pot să dau eu acum celor în situaţia de faţă? Străluciţi! Faceţi puţină lumină măcar în familia ta şi în anturajul tău. Dacă vrei să creşti un colectiv în ochii lumii, fii tu primul care încearcă, e imposibil ca mai apoi să nu existe măcar un om care să-ţi urmeze. La urma urmei, dar din dar se face Rai!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.