Cititul nu doare.
Cititul nu îngrașă.
Cititul nu dăunează sănătății.
Cititul nu e niciodată doar citit.

Asta mi-a dat google când am scris ,,cititul nu”. Când am scris doar cititul, mi-au apărut următoarele variante: cititul în palmă, cititul în cafea, cititul în cărți și m-am întrebat cu ce ajută să alfi despre acele forme de citit. Vă spun eu  ― nu ajută. Până acum mai bine de trei ani, cred că vreo trei ani și jumătate, mă confruntam cu o problemă majoră. Mi se părea că nimeni nu citește, că nimeni nu mai acordă importanță cărților și că nimănui nu-i pasă cu adevărat de munca pe care o depun și depuneau scriitorii. De–a lungul timpului, cu blog-ul și cu ce mai postam pe facebook (asta cu ani buni în urmă și nu, nu mai găsiți nimic de atunci postat), am văzut cum e să fii cititor, dar și cum e să scrii (nu cum e să fii scriitor pentru că mai am mult până ajung acolo). Am simțit plăcerea de a primi câte o apreciere pentru ceea ce am scris, am simțit și săgeți care m-au lovit din plin și am văzut cum e să ai cititori și cum e fără. Uneori ai nevoie să vezi cum lumea reacționează la cuvintele tale tocmai pentru a nu te simți singur, iar alteori scrii doar să-ți eliberezi sufletul. Revenind la subiect, anii au trecut și am realizat că nu era vorba de faptul că lumea nu citește, ci de faptul că nu eram eu înconjurată de oamenii potriviți. Pasiunea mea pentru lectură s-a arătat târziu, dar după ce m-am experimentat cât de cât, de peste tot au început să apară oameni cu aceeași pasiune și nu-s deloc puțini! Nu toți oamenii citesc, dar mare parte din ei o fac, trebuie doar să-i găsești și vei vedea că niciun om care a scris ceva și s-a ridicat în lumină, fie ea cât de palidă, are un cititor.

Sunt convinsă că niciunul din marii scriitori nu a publicat pentru faimă, succes și avere. Motivul pentru care au publicat, cred eu, este acela de a-și împărtăși durerile, gândurile, trăirile, dar da, asta ni se spune mereu le școală. Ideea este că, dincolo de toate cuvintele care ni se ilustrează nouă într-o ordine uneori plictisitoare, anostă, fără sens sau fără să ne stârnească interesul, există munți de sentimente pe care nu cred că le vom avea vreodată. Un scriitor simte de două ori  ― o dată pentru el și o dată pentru personajele sale. Gândiți-vă la tristețea din cel mai trist roman pe care l-ați citit. Voi ați plâns câteva pagini, dar el a plâns probabil zile întregi cu personajele sale. Bine,există și pseudoscriitori care, zic eu, chiar ascund numai un câmp gri, gol în spatele cuvintelor. Există peste tot excepții, dar hai să vorbim doar despre lucrurile de calitate.

Fac o paranteză să vă spun următoarea chestie: știți reclamele alea în care suntem sfătuiți să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi? Sau toate reclamele și articolele care ne îndeamnă să reducem consumul de alcool? Sau țigările  ― au imagini hidoase pe ambalajul pe care mai scrie și că o să mori sigur de la ele? Da, normal că știți. Toată lumea mănâncă zahăr mult, sare, grăsimi, aproape toată lumea bea și fumează până la refuz. De acum ar trebui ca și bibliotecile să-și facă anti-reclamă. Librăriile ar trebui să se deschidă doar noaptea, ca pe piața neagră. Mă gândesc serios la faptul că ar fi extrem de benefică o reclamă în care să spună să vă feriți de cărți, vă obosesc neuronii, distrug mințile goale, distrug, ucid, taie în carne vie. Nu-s bune, fraților! Să nu mai citiți, iar dacă nu citeați, nici să nu vă apucați! Ne-am înțeles?

Virginia Woolf spunea că:

Read a thousand books and your words will flow like a river.

și chiar o cred. Cei care citesc, mă pot crede pe cuvânt pentru că au simțit-o pe pielea lor, iar cei care nu au apucat să citească (în adevăratul sens al cuvântului încă), mai au timp să testeze totul.

Totuși, eu de ce citesc? Tu de ce citești?
Eu citesc pentru că viața mea nu-mi mai ajunge. Citesc să ajung în locuri pe care, probabil, nu voi reuși să le văd. Citesc pentru că, uneori, nimic din ce mai am de făcut nu e mai bun decât asta. Citesc din orice motiv pe care-l pot reproduce, fie el cu sens sau fără. Citesc pentru că vreau să citesc.

Tu de ce citești?
Te aștept cu un răspuns. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.