Ne-am născut pe pământul drag al strămoşilor daci,

Cu poveştile-n mână, cu hrană de la baci.

Am crescut cu biserica în inimă şi gând,

Uniţi în cuget şi iubire pe acest pământ.

 

Am trăit mai rău, mai bine-n ţara noastră,

A fost mică biata de ea, a fost măiastră,

A căzut şi-a plâns durerea a sute de martiri

În gând, în suflet şi-n simţiri.

 

De asta ne purtăm crucea la gât cu mândrie

Şi-n suflet şi pe trup măndra haină: ie.

De asta ne e tricoloru-n ţară,

Să ne vadă de departe cei de pe afară.

 

De secole ne cărăm crucea în războaie,

Ne-am luptat cu sânge, ne-am luptat pe ploaie,

Am plecat şi ne-am întors acasă,

Să stăm mai mulţi sau mai puţini la masă.

 

Ne-am născut cu dor din dor,

Ca poveştile lui Eminescu de amor

Şi vom muri cu crucea-n spate,

Că poate ne vom spăla de păcate.

 

Au crescut bunicii pe plaiurile româneşti,

Dragă Românie, mulţi ani să ne trăieşti!

De ţi-a fost rău, de ţi-a fost bine,

Noi am stat mereu pe lângă tine.

 

Au crescut bunicii dragi copii în foame şi frică,

Şi n-au plecat, iar acoperişul pe ei pică.

Au muncit pe brânci cu speranţă-n glas,

Cu Dumnezeu în gând la fiecare pas.

 

A crescut şi Creangă pe pământ românesc,

Pe pământul pe care şi eu trăiesc.

A crescut şi Ştefan Vodă, în Târgu în Cetate

Pe plaiurile raiului de mult uitate.


 

 

100 de articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.