Nu știu pentru voi, dar pentru mine anul 2017 a fost plin, plin, plin. Nu a avut un început wow, nu am devenit celebră peste noapte și nici nu m-am trezit cu puteri paranormale. N-am apucat să termin de scris romanul la care lucrez de mult pentru că timpul a fost prea scurt. N-am apucat nici să schimb tema blogului, probabil nici nu m-a lăsat inima să o schimb pe cea actuală. Are aproape 2 ani de când este alături de mine și blog-ul meu, dar simt că timpul ei se termină. Nu am citit 50 de cărți acest an, dar măcar ce-am citit m-a ajutat să devin cine sunt acum. Sinceră să fiu, nu mi-am îndeplinit toate dorințele propuse pentru acest an și nu sunt deloc dezamăgită de asta. De ce? Pentru că nu am făcut ce voiam, ci am făcut ce trebuia. Recunosc, nu am luat mereu cele mai bune decizii, dar nu regret nimic. Cineva m-a învățat că regretele sunt cele mai mari greșeli ale omului. Nu lua decizii pe care să le regreți sau, dacă iei decizia greșită, nu o regreta – privește partea plină a paharului. 

Acum, să vă spun cum a fost anul meu! Cea mai mare și importantă realizare a acestui an a fost faptul că am reușit să iau BAC-ul cu note ok (mereu se poate mai bine) și să intru la facultatea la care mi-am dorit (la buget, bineînțeles). Deși sunt moldoveancă până-n măduva oaselor, am ales să fug în nebunia capitalei. Nu este o decizie pe care o regret, este o provocare căreia încă încerc să-i țin piept. N-are cum să mă doboare, nu se poate.

A doua cea mai mare și importantă realizare este aparatul pe care am reușit să mi-l însușesc. L-am cumpărat, dar suna mai bine să spun că mi l-am însușit. Pentru curioși, este un Nikon D5000. Da, știu că nu se mai fabrică, dar mie-mi este drag și am învățat o grămadă de lucruri despre fotografie cu ajutorul lui și a unor noi și vechi prieteni care sunt mult mai experimentați în domeniu. Cu această ocazie, în ciudat orgoliului meu și la propunerile celor mai mari decât mine în ceea ce privește arta fotografică, mi-am făcut și eu o pagină de facebook.Nu de alta, dar chiar îmi place mult ceea ce fac și aș vrea să ajung în punctul în care să transform pasiunea în job.

O altă realizare a fost faptul că am trăit întreaga vară a lui 2017. A fost plină de tabere, plină de oameni mulți și frumoși pe care-i iubesc, plină de zâmbete, de copii și de soare. A fost o vară de atorean! Deși am mers departe de familia ATOR, știu că mă vor primi înapoi cu brațele deschise. Vara petrecută cu ei a fost cireașa de pe tort a celor 4 ani de voluntariat. Tot datorită lor am ajuns eu să fiu parte din cel mai mare proiect al tuturor timpurilor și anume ITO 2017 – un proiect care mi-a intrat la suflet cu totul. Găsiți pe blog un articol despre ce-am trăit acolo. A fost minunat!

Un alt lucru minunat al acestei veri a fost MedievArt Fest Târgu Neamț – un proiect derulat de ani buni la cetatea Neamțului care readuce în contemporaneitate viața medievală cu dansurile, cântecele și luptele sale. Când am început să scriu acest articol, mă gândeam la ce voi scrie despre acest proiect al verii. Ei bine, vă voi povesti despre oamenii pe care i-am cunoscut acolo și despre cei de care m-am apropiat. Voi începe cu minunații mei colegi din Școala de Dans “Domnița Ruxandra”, cei de care m-am îndrăgostit iremediabil acum 2 ani, când am fost aduși împreună, vreau să vi-i prezint pe cei care nu vor lăsa niciodată Cetatea lui Ștefan să cadă și care-și pun tot sufletul în ceea ce fac și anume Străjerii Cetății Neamțu’, mai departe aș vrea să vă povestesc despre Ordinul Scutieriilor de Mühlbach – oamenii care au venit la noi, la Târgu Neamț, cu inima deschisă, cu extrem de mult profesionalism, cu medievalul în sânge și cu dovada că ei chiar sunt o familie; apoi, despre oamenii minunați din Garda Cetatii Deva nu vă pot spune decât un lucru: dacă-i întâlniți, ajungeți să-i iubiți IREMEDIABIL! Aș mai vrea să vă pomenesc despre Artgotica Sibiu – niște tineri talentați, foarte veseli, care-ți fură inima cu spectacolele minunate pe care le prezintă publicului! Lista ar putea continua mult și v-aș plictisi și mai mult, dar simt că deja v-am plictisit.

Trecând peste Festivalul Medieval, vreau să vă spun că am găsit în facultatea mea asociația care, sper eu, mă va ajuta să devin cine-mi doresc. Sunt oameni dornici să învețe și să te învețe, să ajute și să fie ajutați, să iubească și să fie iubiți. După 7 săptămâni de recrutare, sunt mândră să spun că sunt și eu SiSCoată. Da, după cum v-ați dat deja seama, asociația se numește SiSC.

Am lăsat ultima realizare pe final pentru a vă și insufla ideea că acest articol chiar se termină. Ei bine, am absolvit liceul! Da, am terminat o importantă și tare, tare frumoasă perioadă a vieții mele și anume liceul. Au fost patru ani frumoși și, sincer, chiar îmi va fi dor de ei. Așa cum s-au dus cei 4 ani de liceu s-a dus și anul 2017.

Am avut parte de un an în care am învățat multe, am câștigat multe, m-am maturizat și am fost copil. A fost un an atât de frumos, încât greu l-ar putea întrece un an viitor. V-am spus atâtea și aș fi avut să vă povestesc și mai multe! Poate, cândva, vom ieși împreună la un ceai și vă voi povesti câte-n lună și în stele. Mulțumesc lui Dumnezeu c-am reușit să-l duc la capăt și că a fost atât de bun! După cum v-am spus mai sus, nu regret nimic.

Aștept pe mail/facebook/comentarii poveștile voastre din acest an. Promit să le public pe cele care-mi fac cu ochiul! Și nu fiți zgârciți, lăsați-ne și pe noi să vă citim aventurile!

Mai jos aveți câteva fotografii din acest an. Sper să vă placă și sper că anul vostru a fost mai productiv și mai bun decât al meu! Urările pentru noul an vi le voi face în prima zi din an. Va fi un cadru mai festiv. La mulți ani și mulțumesc pentru încă un an în care mi-ați fost alături!

Photo by Brigitte Tohm on Unsplash (cover articol)
Credits celor două fotografii foarte artistice cu trupa mea de dans: Tinutul Neamtului, locuri de legenda si povesti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.