Dragă generaţie tânără,

Da, vorbesc cu toţi cei ca mine, cu toţi oamenii secolului XXI, cu toţi cei care au întâlnit vreodată un profesor și cu toţi cei care îi întâlnesc zi de zi. Am o poveste pentru voi și vă rog să o citiţi cu atenţie și cu băgare de seamă.

Știţi cum e cu zilele în care profesorii tineri au câteva zile de concediu, cauzele nu prea au importanţă. Frumos ar fi ca fiecare profesor să își aducă un suplinitor, mai ales la clasele de a XI-a și a XII-a care deja stau cu febra BAC-ului în faţă. Ei bine, recent mi s-a întâmplat și mie. Doamna mea profesor de română a luat un scurt concediu medical, iar în locul dumneaei a ,,trimis” o altă profesoară. 

La o primă impresie, poţi ghici că e profesoară de română după felul în care vorbeşte şi după gesturile atât de artistice.

La prima mea impresie arată cam aşa:

Văd intrând în clasă o doamnă micuţă, în jur de 70 de ani probabil. Ne salută respectuos, iar vocea ei caldă încălzeşte parcă şi sala de clasă. Lasă uşor catalogul şi geanta pe masă, respiră adânc şi se întoarce cu ochii spre noi. Privirea albastră îi strălucea, iar un zâmbet încerca să-i fugă pe chip. S-a prezentat şi ne-a spus că a fost profesoară la acest liceu şi că a fost şi profesoara actualei noastre cadre didactice. 

Cum trebuia să-şi facă treaba, a intrat repede în pâine. S-a informat repede despre materia predată şi despre ce are de făcut mai departe. Sunt sigură că deja v-aţi plictisit, dar frumosul acum începe.

Mioriţa – baladă populară cam asta trebuia să discutăm. A început să vorbească, a început să explice cu atât de multă răbdare şi cu atât de multă dragoste, încât pe câteva chipuri reci s-au întipărit puternic câteva zâmbete. Îi era dor să vorbească în faţa elevilor, iar acest dor a ajutat-o să păstreze vii toate calităţile pe care trebuie să le înşire un profesor în această carieră. A dat dovadă de atât de multă eleganţă, fineţe şi sensibilitate în a vorbi, încât am crezut că nu e adevărat. Nu putea să aibă atât de mulţi ani, chiar dacă ridurile fine de pe faţă şi părul nins o trădau. Atât de multă dragoste pusă într-o materie, în câţiva elevi interesaţi sau nu de ceea ce li se spunea, n-am mai întâlnit.

Imagine frank zappa, quote, and progress

Am găsit în dumneaei omul frumos. Am văzut omul căruia îi pasă cu adevărat de copiii a căror caracter trebuie să-l formeze. Am văzut atât de multă înţelepciune şi atât de multă pasiune în fiecare cuvânt, încât aveam impresia că stă ani de zile să calculeze fiecare frază, iar un lucru mi-a rămas puternic întipărit în minte: copii, în operele celebre, în poeziile cu adevărat bune, fiecare cuvânt ascunde ceva. Când citiţi o operă, căutaţi mai adânc, prima lectură nu o să vă spună nimic. Abia atunci veţi vedea cât de valoros este ceea ce citiţi. 

Ce vreau eu să spun este că profesorii cu vechime mare nu sunt demodaţi, sunt cei mai ,,în vogă” oameni, sunt singurii care vă vor lăsa să plecaţi câteodată doar ca să vă facă moftul, nu pentru că ar crede că aveţi vreo programare la dentist. Cei care-şi numără pe degete anii pe care-i mai au de stat la catedră şi cei care-şi numără anii de când au părăsit-o sunt profesorii care au trecut prin atât de multe, încât doar privirile lor sunt lecţii pe care ar trebui să le învăţăm.

Fiţi atenţi pentru câteva secunde măcar la oamenii cu adevărat frumoşi şi vă veţi dori să nu fie atât de puţini! Reflectaţi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.