Dragă Julieta,

unde ţi-a fost gândul după ce l-ai întâlnit pe Romeo? Acolo unde este şi al meu? Draga mea Julieta, voi nu aţi gândit la viitor, ci aţi făcut alegerea de prezent când v-aţi hrănit sufletele cu iubire. V-a îmbrăţişat moartea cu atât de multă dragoste, încât nu a mai fost loc pentru altceva. Voi aţi ştiut unde vă poate purta inima, tot voi aţi urmat-o, dar după ce-a urmat? Dragostea eternă? Pe celălat tărâm de v-aţi vedea cu ochi de gheaţă, fără inimă şi fără trup, fără sentimente şi fără zâmbete, oare n-aţi regreta? Ce poveste frumoasă, Julieta! Asta a fost pentru tine iubirea? Sacrificiul absolut? Dar pentru mine ce, suflet fără trup, ce este iubirea?


Ion Luca Caragiale spunea că este O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durereFrumose cuvinte. Frumoasă durere izvorăşte din ele.  

Pe cât de frumoasă, pe atât de dureroasă. După cum fericirea cere sacrificiu, tot fericirea naşte din iubire. De aici, implicit, iubirea are nevoie de sacrificiu. Priviţi-vă părinţii! Nu le veţi putea înţelege niciodată suferinţa, abia în momentul în care veţi fi părinţi veţi înţelege. Priveşte-le ochii seară de seară, când, obosiţi şi înfometaţi, se strâng în casă şi cu trupul greu, cu mintea plină de gânduri ce-i frământă aşează capul pe pernă. Câteodată mănâncă, câteodată uită sau n-au timp, dar niciodată nu vor pierde clipa să te iubească, să te întrebe dacă ai mâncat, dacă ţi-e bine sau dacă mai ai nevoie de ceva. Poate câteodată nu au timp să stea ore cu tine la un film, să stea ore cu tine să povestiţi tot ce este de povestit, dar mereu au timp să vă poarte în suflet. Părinţii se nasc în suflet cu ai lor copii.

O fată iubeşte puternic. O fată iubeşte cu tot sufletul, cu toată inima. O fată iubeşte adevărat. De cele mai multe ori, fetele se implică emoţional mai mult şi mai repede decât băieţii. Ele, când iubesc, iubesc cu tot ce au mai bun şi mai rău, oferă tot ce pot oferi, îşi oferă sufletul şi trupul fără a gândi, iar în momentul în care sunt golite de sentimente, devin trupuri fără suflet. Îşi aruncă sentimentele fără a gândi şi, la final, cu ce rămân? Cu o inimă goală şi vor mai putea ele iubi pe altcineva? Cu siguranţă nu. Vor căuta fărâme de sentimente, vor iubi responsabili, cu mintea, dar nu cu suficiente sentimente. Nu vor iubi cum au făcut-o atunci…


 

Orice Romeo are Julieta lui.

 

Dar băieţii? Nu ştiu cum iubesc băieţii, dar pot intui. Cum fetele îşi au un Romeo, şi băieţii îşi au Julieta. Sunt convinsă că, odată, va apărea o fată care-l va respinge. Fata pe care o vor, dar pe care nu o pot avea sau fata care le este sortită. Acea fată după care mintea să zburde, fata care să le fure inima şi sufletul cu un zâmbet şi cu o privire. Acum, să fim serioşi! Cine spune că băieţii nu ştiu să iubească? Fetele sunt mai emotive, se implică emoţional mai repede, pe când băieţii o aşteaptă pe Ea. Nu-şi oferă sentimetele de fiecare dată, dar când o fac, o fac cu adevărat.

Nu vă certaţi cu partenerii de suflet. Nu vă certaţi cu părinţii. Sunt singurii oameni care te vor iubi necondiţionat. Când vă certaţi, nu vor fi indiferenţi, nu vă vor uita, ci vor continua să vă iubească, să vă aştepte, să vă preţuiască…

Romeo şi Julieta au murit iubind, alţii mor fără să spună te iubesc.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.