În ultimii doi ani, am postat de fiecare Dragobete un articol cu legendele pe care poporul român le-a adunat de-a lungul secolelor. Aparent, anul acesta, nu am căutat eu destul de bine, cât să găsesc ceva mai frumos decât în anii trecuți. Nu sunt neapărat adepta sărbătorilor în care iubim mai mult, pentru că de iubit, trebuie să iubim în fiecare zi. Chiar recent mă gândeam la acest concept de “iubire” și la cum oamenii sunt împărțiți în două tabere – cupluri și cei cărora nu le plac cuplurile. Este, într-adevăr, un fel de luptă a secolelor. Toți îndrăgostiții devin, la un moment dat, hateri ai altor îndrăgostiți când iubirea lor se duce. Totuși, revenind la ce voiam să vă spun mai devreme, norocoși suntem că putem iubi orice și pe oricine. Nu e greu să iubești o carte, nu este deloc greu să iubești o dimineață cu ninsoare sau una cu soare, nu este greu să iubești un prieten, cum nu este deloc greu să iubești și un partener de viață. Da, la urma urmei, cam despre asta este și Dragobetele nostru. 

Ei bine, anul acesta vreau să vă povestesc câte ceva despre obiceiurile de Dragobete ale românilor. Cât m-am informat ca să pot să vă arăt și vouă câte ceva, m-am convins de un lucru – popor mai creativ nu am văzut. Sinceră să fiu, cam acesta este farmecul nostru, aceste detalii mărunte ne fac pe noi, ca români, să deținem un misticism pe care cu greu îl poate obține cineva.


În vremurile de demult, pe când iarna era iarnă, iar primăvara venea cu adevărat de la sfârșitul lui februarie, puțina zăpadă rămasă era numită zăpada zânelor. Fetele tinere, necăsătorite, obișnuiau să strângă această zăpadă rămasă pe alocuri și să o topească. Această zăpadă era puternică, ultima a acelei ierni și se spunea că ar fi fost născută din surâs de zâne. Fetele își spălau chipul cu acea apă pentru a fi frumoase ca zânele și pentru a-și putea  cuceri plăcutul. Se mai spunea și că domnișoarele care îndeplineau acest ritual, trebuie să întâlnească un bărbat în acea zi, pentru a avea parte de iubire de-a lungul întregului an. De asemenea, se zicea că fetele care atingeau un bărbat dintr-un sat învecinat, erau drăgăstoase tot anul.

O vorbă veche mai spune că este obligatoriu ca bărbații să se afle în relații cât mai bune cu persoanele iubite, nu au voie să necăjească femeile sau să le supere, să stârnească sau să ia parte la vreo ceartă, căci vor avea numai ghinion și un an foarte greu. Acest lucru rezultă din faptul că nici plânsul nu este prea bine primit în această zi, pentru că lacrimile sunt aducătoare de necazuri.  Sinceră să fiu, acest lucru ar trebui să se aplice zilnic. Tot în această zi, tinerii trebuie să-și sărute perechea, iar iubirea lor va rămâne puternică. Nu e frumos cum, la urma urmei, toate se rezumă la un sărut? Vă spuneam tot eu, la un moment dat, că sărutul era considerat simbol al logodnei celor doi tineri. Până și în basme, tot sărutul era cel care salva și lega. Promit că într-o zi, voi scrie ceva și despre asta. Până atunci, nu-mi rămâne decât să scriu, iar vouă vă rămâne să citiți câte ceva de pe blogul meu.

Acum vine partea în care vă voi spune și astăzi, ce v-am spus și în anii trecuți. Iubiți, fiți iubiți și lăsați-vă dragostea să se exprime exact așa cum vă doriți. Începând de astăzi, fiți iubire, simțiți iubire și aveți grijă ca în tot ceea ce faceți să puneți și un strop de… iubire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.