A fugi înseamnă a dispărea, a deveni invizibil în mulțumea nesfârșită de oameni, în babilonia urbană. A fugi înseamnă a părăsi firea.

Nu știu dacă mă veți crede, dar acest roman m-a adus în culmea disperării. Vă voi spune pe scurt și de ce. Când am ajuns pe la jumătatea cărții, am închis-o și voiam să o las. Să n-o mai văd. Totuși, când am văzut-o închisă părea că mă strigă râzând de mine: oh, pe bune? Doar de atât ești în stare? Probabil vă întrebați ce poate fi așa de rău. Ei bine, absolut nimic. Romanul lui Tom Egeland este un amalgam de mituri, de științe, sentimente, gânduri și informații. De al fi să îl încadrez într-un gen, nu cred că aș reuși, subiectivă fiind. Tot ce-mi rămâne este să mulțumesc Editurii All pentru carte și pentru ocazia de a învăța atât de multe dintr-un roman.

Probabil vă așteptați ca învățăturile din acest roman să se nască din experiențele de viață ale personajelor, din greșelile pe care aceștia le-au făcut, din ceea ce au avut sau nu curaj să facă sau spună. Ei bine, da. Și acesta este un punct de vedere, dar mai puțin semnificativ. E unul din romanele pe care le poți citi pentru pură informare, deși da, ușor sau mai mult fabulată, informația pare să prindă contur. Se încadrează în categoria cărților care m-au făcut să pierd ore întregi pe tot felul de site-uri, căutând tot felul de înformații, dar asta în pauzele dintre capitole.

Lăsând toate aceste lucruri la o parte, acțiunea se învârte în jurul unor mituri religioase, în jurul creștinătății. După cum puteți observa, desigur, și din titlu, este vorba despre un Manuscris al lui Lucifer, stăpânul Iadului. Deși prea bine știut ca fiind un înger căzut, i se contestă într-o anumită măsură poziția. Un profesor teolog din Vatican, specializat în demonolige, își dedică întreaga viață studierii ființelor întunericului. În anul 1970, acesta realizează că fetița lui Silvanna, un copil de doar 10 ani, nu mai ajunge acasă de la școală. După ce începe căutarea, el și soția sa primesc un telefon de la reprezentantul unei secte religioase. De unde până unde? Ei bine, profesorul italian se afla (impropriu spus) în posesia unei piese din cel mai important puzzle al omenirii. O bucată a unui pergament vechi de mai bine de 40 de ani. Astfel, începe vânătoarea. Profesorul Giovanni Nobile se vede pus în dificultate. Având o soție infidelă, un copil capturat și ținut într-un sicriu din piatră și “comoara” la care nu mai poate ajunge, acesta face schimbări radicale.

La mai bine de 40 de ani, în anul 2009, arheologul Bjørn Beltø intră, fără voia lui, în posesia celei de a treia piese a pergamentului. Bjørn, un om simplu, timid, care suferă de albinism, cu o copilărie tragică, dar cu un adevărat talent arheologic se vede prins în această cursă. Vânătoare începe să se desfășoare pe urmele lui. După câteva telefoane, cercetări și fabulații, acesta îi face o vizită bunului său prieten Christian Keiser. Ajungând în casa acestuia, existența sa începe să capete alt sens. Întrând, un miros subtil de tămâie îi invadează nările, iar o liniște mormântală îi umple șira spinării de fiori. Inima îi bate nebunește, iar prietenul său nu este de găsit. Întrând în dormitorul său, încăpere ce pentru Beltø era granița intimității unui om, îl descoperă pe Keiser mort. Șocul cel mai mare vine după ce sunt analizate cauzele morții, dar și circumstanțele acesteia.

Așadar, începe vânătoarea. Încet-încet se dezvăluie secrete. Lucrurile se pun ușor cap la cap, dar nu moartea lui Christian este punctul central. Moartea acestuia nu este decât un prim impuls spre ceea ce avea să urmeze. Cel mai mare secret al lumii urmărește să fie “capturat” de două tabere, iar singura cale de scăpare este să se alăture cuiva, dar…în cine ar mai putea încredere? În ale căror mâini să-și lase soarta?

Deși un roman fictiv, cred că este una dintre cărțile care ar trebui citite într-o viață. Arheologie, istorie, religie, mit ― toate acestea incluse în una dintre cele mai captivante cărți. Dacă v-am stârnit interesul, puteți comanda cartea cu un singur click, apăsând aici.

Aici mai aveți câteva citate cheie din roman:

“Așa cum fâlfâitul aripilor unei păsări poate declanșa un uragan sau cum căderea necontrolată a unui fulg poate porni o avalanșă, ar părea că niciun detaliu nu este până la urmă lipsit de semnificație.”

 

“Și dacă acesta nu este un vis, Bjørn?
Nu visez?
Poate că visele au puterea de a ne aduce împreună, dincolo de ceea ce ne desparte: timpul și spațiul, viața și moartea.”

P.S.: În ciuda ultimului citat, acest roman are foarte puține influențe romantice.

P.S.2: Datorită Editurii All, în curând, vă voi putea oferi un exemplar al acestui roman, așa că rămâneți cu ochii pe pagina de facebook a blogului: Din seria scurt. Până atunci, vă invit să participați la concursul care se desfășoară deja.

Mulțumesc!

2 Comments on ,,Evanghelia după Lucifer” – Tom Egeland

  1. Am fost cucerit de ideea romanului dinainte sa citesc descrierea facuta de editura, dar dupa ce am aflat ideea ce sta la baza thriller-ului scris de Tom Egeland am fost ?

    • Sinceră să fiu, romanul este bun. Da, și eu începusem să am dubii în privința lui în ceea ce privește ideea de la baza thriller-ului. Finalul e de un SF exagerat, dar probabil asta-i este frumusețea. Nu ar fi SF dacă nu ar avea puțină nebunie în el, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.