Drag prieten,

iar a trecut timpul, dar pare că a trecut mai mult de când nu ţi-am scris. Să fi trecut mai greu? Orice este posibil. Să nu fi trecut deloc? Pentru mine fiecare secundă îşi are eternitatea proprie. Nu-mi permit să-mi pierd nici măcar o clipă din viaţă.

Vai, câte aş putea face! Mai bine spus, câte am putea face! Împreună? Da, poate şi aşa. Împreună am face lucrurile mai uşoare şi suferinţele mai greu de suportat. Dar separat? Separat totul trece mai greu. Timpul are răbdare, sentimentele-şi măresc intensitatea, durerile sunt mai greu de înţeles, mai insuportabile, iar sufletul mai chinuit. Căleşte-ţi sufletul, lasă-l să sufere acum! Cu dureri mici şi dese sau mari şi rare sufletul o să-ţi devină rezistent. Rezistent la ce? La ură, frică şi durere.  Ce-ar trebui să facem să ne apărăm? Poate ar fi bine să ne închidem sufletele în cutii, să le izolăm de restul lumii. Şi aLightedşa e plin de rău, nu? Nu? Nu e aşa, nu? Ştiu, sufletele-şi caută pereche, sufletele caută alte suflete care să le mângâie durerea. Sunt suflete care se hrănesc din durere şi singurătate.

 

Însă cum ne este mai bine?

Fiecare pe drumul său.

Da, este o posibilitate. Ce-i drept, nu cea mai înţeleaptă, dar există. Sufletul are timp să se maturizeze şi să devină rezistent. La ce să reziste? La orice! Un suflet are nevoie sa ştie cum să reziste la orice… Oricând. Oriunde. Cu oricine. Sau fără oricine. Are nevoie!

Împreună pe acelaşi drum.

Ce-ar fi să rămână aşa? Ar trebui să-mi ridic stiloul de pe hârtie, să ard fiecare frază ce conţine cuvântul durere pentru ca totul să ajungă cenuşă. Cum ar fi să putem alunga durerea doar cu o privire? Ar fi ideal. La fel de ideal ar fi să îngropăm ruşinea cu fiecare bucăţică din noi, cu fiecare suflu de viaţă care ne macină trupul. Să îngropăm securea războiului din minţile şi sufletele noastre.

Da, ideal, după cum am spus. Ar fi ideal… Şi bine. Sau nu. N-ar fi bine. Dacă idealul ar exista pe pământ, în Rai ar trebui să existe durerea? Mai bine nu. Suferă o viaţă, ca mai apoi să fii fericit o veşnicie.

Aşadar, drag prieten, împreună! Stai, ce-i împreună? Viaţa. Ai grijă ca viaţa să-ţi fie trăită alături de cineva. Cine zice că nu de mine? Aş putea fi un bun ascultător şi uneori te-aş putea ajuta cu un sfat. Da…  Poate… Alegerea rămâne în mâinile tale.

Poate ne vom revedea curând sau poate nu. Însă, până atunci, tu rămâi lângă mine. Avem nevoie.

Până atunci, ai grijă de tine!

Cu dragoste,

tot eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.