Azi închidem definitiv, am obosit. Întoarcem semnul pe ușă, acoperim ferestrele cu bucăți mari de carton și hârtie veche, tragem cortina, încuiem tot ce se poate încuia și închidem. Uite așa ne-a venit nouă să închidem, uite așa am zis eu că vreau să închidem totul, să pierdem totul, să dăm faliment, să punem capăt acestei afaceri. Azi închidem, punem lacăt, punem casa la punct, predăm ștafeta și plecăm. Dar unde să plecăm? Unde să ne ducem dacă suntem încuiați într-o clădire atât de rece și fără ieșire? Le-am închis pe toate pentru că de azi închidem, am obosit.

Mă gândeam să dărâm clădirea, să fug, să nu mai am cum să mă întorc, dar cum să pleci și să te lași dărâmat așa? Cum să fugi de ce-ai ridicat în atât de mult timp și cu așa mult efort? Aș mai aduce puțină marfă, aș mai umple rafturile astea reci și prăfuite și aș mai deschide iar ferestrele, ușa și poate aș ieși din faliment, dar nu vrea să se mai deschidă, nu mai suportă rafturi pline, nu mai vrea oameni înăuntru, nu mai vrea zâmbete atât de false perindându-și picioarele murdare pe podeaua neagră și atât de rănită. Azi dăm faliment, am închis acum câteva minute, vă rugăm să părăsiți clădirea.

Ne-am hotărât și azi închidem. Am rămas fără rezerve de sentimente așa că astăzi închidem tot. Închidem atrii, ventricule, închidem artere, vene, capilare, închidem și plămânii, nu aș vrea să îi las singuri la tejghea, e greu pentru ei, sunt slabi, au slăbit. La fel și niște mușchi, la fel și o pereche de pleoape și doi iriși frumoși. Azi închid, mă închid și intru-n faliment, am rămas fără sentimente, dar parcă mi-e mai bine așa. Suntem mai liberi.

Azi am închis, luăm concediu pe perioadă nedeterminată. Nu garantăm revenirea, sentimentele s-au dus, ne ducem să mai căutăm, dar canioanele sunt și au fost dintotdeauna goale, dar poate vom avea noroc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.