Te rog din suflet azi,
îndură-te din nou,
îndură-te-nc-o dată,
mai dă-mi răgaz,
mai dă-mi putere,
mai dă-mi venin, aur și miere,
mai dă-mi o zi, mai dă-mi o lună,
rogu-te,
îndură-te din nou,
să isc din nou furtună.

Îndură-te de soarta
ce-mi zace-n cale – piatră,
îndură-te și lasă-mi
raze, sori, petale
pe creștet și-n privire,
pe buze și pe piept,
pe stropi de nemurire
în care-o să te-aștept.

Îndură-te de chinul
ce-ți sfâșie prin suflet
bucată cu bucată
și te sufocă-n urlet,
îndură-te de tine
cum soarele se-ndură
din când în când de lună,
din când în când de stele
și trece stins și rece
ca vântul printre ele,
și le alintă-n somn,
și le sărută-n zare,
și iarăși vine,
iar dispare.

Îndură-te de sufletul
ce zace rece-n tine,
îndură-te de gândul
ce se joacă-n mine,
îndură-te și azi un pic,
îndură-te și mâine,
îndură-te din nou,
mai dă-mi o zi,
o lună,
îndură-te vise
în care e furtună.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.