Încă o vară, încă o bucată de Lună pe care-am rupt-o, încă o rază de soare pusă la prăfuit. Voi rupe bucăţi din Lună până o voi face pătrată, să mă plimb cu ea pe stradă. Voi continua să fur raze din Soare până-mi voi împleti bucăţile de inimă care-mi lipsesc să le pot da lunii. Sper să nu mă pedepsească Cerul că-i iau din comori. Mi s-a deschis cândva, dar nu ştiu cât a rămas deschis. Eu am preferat să rămân înăuntru, printre Stele, cu Luna şi Soarele. Îi luam pe amândoi la braţ şi urcam în spatele Luceafărului. O luam de la un capăt la altul, colindam Calea Lactee în fiecare noapte.

Aşa stăteam într-o seară de august şi-mi scriam vara. Ultima pagină am scris-o în ultima zi de vară. Voiam să-i dau foc la apus, să plece împreună cu vara, să fie fericite până anul viitor, dar am decis să o păstrez pentru mine. Mi-ar fi fost prea dor de ea, de prieteni, de Soarele care-mi punea zâmbetul de buze. Am vrut ca luna să rămână cu soarele la finalul acestui capitol, să-i pot mulţumi pentru zâmbete le pe care mi le-a dat. Promit să i le returnez la iarnă, când îi va fi frig.

Înainte să termin ultima pagină, am luat vara în braţe şi i-am mulţumit că m-a făcut mai puternică, i-am mulţumit că mi-a fost prieten de nădejde şi i-am promis că anul viitor o voi întrista mai puţin. Mi-a lăsat o rază de soare din colecţia ei, un album cu amintiri şi o mână de prieteni de viitor. Aş putea spune o mână de îngeri. Vara mi-a luat, vara mi-a dat. Am iubit-o şi m-a iubit. După ce ne-am luat rămas bun, am luat foaia şi stiloul şi am continuat:

La răsărit, voi lua Soarele şi Luceafărul cu supuşii săi din galaxii şi voi conduce Luna spre apusul său. Vara i-a lăsat o fotografie cu tot cerul său, ca să nu-i fie prea dor. Nu a plâns, a vrut să păstreze ziua senină. La răsărit, am luat Soarele de mână şi Luceafărul de braţ şi-am colindat toţi trei o zi întreagă Pământul, să poate să-şi ia rămas bun. La apus, l-am condus cu aceleaşi zâmbete pe care ni le-a dat şi ne-am promis ca vara viitoare să-i dăm din ale noastre, i-am promis să fim fericiţi fără el. L-am îmbrăţişat şi-am plecat cu Luceafărul alături. Vom merge şi doar Dumnezeu ştie când ne vom întoarce. 

 

Sfârşit

Acum, întoarce pagina şi scrie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.