Lasă ploaia să-ți curgă pe pleoape
și lasă și norii să te umbrească,
lasă soarele să te răcească
și lasă noaptea să-ți vină aproape.

Lasă joaca să te-adune de jos
și lasă inimile să mai bată,
tu lasă vântul să te ia din poartă
și lasă vrăbiile să îți cânte-n geam,
să te cuprindă cântul lor în brațe
și să te poarte peste valuri,
peste munți și peste large văi,
să te sfărâme în bucăți,
să te împartă,
să te scufunde în marea deșartă
de uitări uitate
Peste creste înghețate
să te ridice și să te arunce
în alte adâncuri când sufletul îți fuge
de frici, de temeri,
de înspăimântate gânduri,
de întunericul adânc,
iar când cerurile se albesc de îngeri
tu lasă griji,
lasă înfrângeri,
lasă lacrima de ură,
lasă bucuria sură,
lasă,
lasă,
lasă totu-n urmă
și fugi, aleargă,
Cerul tună
și se frânge în bucăți de pâine,
te hrănește, te sugrumă;
te ucide și apoi te-nvie,
dar tu lasă ploile să vie
să îți ude pleoaple-asudate
de-atâtea și atâtea fapte.

Tu lasă ploaia să te ude iar
pe creștet,
pe tâlpile reci,
să intre-n pumnii mici și tremurânzi,
să-ți închidă ochii blânzi
și pleoapele iară să le ude,
norii iar să te umbrească
și soarele să te-ncălzească,
să te usuce,
înflorească,
să-ți vină noaptea iar aproape,
să-ți ascundă din păcate.

Tu lasă,
uită, mai respir-odată,
lasă,
fugi, mai strig-odată,
lasă,
închide-te și umblă, păzit,
păzită
de stele și de lună.

Mai lasă odată ploaia să-ți cadă pe pleoape,
și mai lasă și norii să te umbrească,
lasă soarele din nou să te răcească
și lasă și noaptea să îți stea aproape.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.