Dragobetele, anume ziua de 24 februarie, este ziua tradiţionat românească în care ar trebui să ne amintim pe cine şi de ce iubim. Bine, adevărul este că ar trebui să facem asta în fiecare zi, dar cum aşa ceva nu prea este posibil (din câte se vede) au apărut zile dedicate special pertenerilor noştri de viaţă, zile în care trebuie să ne amintim să apreciem iubirea la adevărata sa valoare. Nu am de gând să scriu un articol despre cadoul perfect, despre cine romantice, buchete uriaşe de trandafiri în sute de culori sau despre lumânărele parfumate. Vreau să vă împărtăşesc câteva dintre legendele Dragobetelui.
Prima legendă 

Legenda spune, că într-o noapte, frumoasa Dochia ar fi adormit într-o poiana de pe munte, iar Duhul Muntelui, lăsându-şi ceaţa ar fi lăsat-o însărcinată. După fix nouă luni de zile, Dragobete a apărut pe lume, iar la naştere acesta a avut patru ursite: Primăvara, care i-a dăruit iubirea, prospeţimea florilor şi tinereţea fără de bătrâneţe,Vara, care i-a oferit dulceaţa fructelor şi căldura dragostei, Toamna, care i-a oferit un fluier pentru a înveseli sufletul fiecărui om prin cântecele sale şi Iarna, care i-a oferit o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante. Cu aşa ursite şi aşa ursitoare, Dragobete a ajuns să fie iubit şi îndrăgit de toate femeile. Toate darurile sale îl ajutau să seducă orice femeie, iar din acest motiv a ajuns să fie el simbolul dragostei. Într-o zi, când încă era tânăr, un bătrân l-a luat cu el în munte şi l-a învăţat tainele naturii. Cu toate acestea, se spune că Dragobete apare în noaptea dintre 23 şi 24 februarie în vis bărbaţilor şi îi învaţă tainele iubirii. Timp de sute de ani, Dragobetele i-a învăţat pe oameni să iubească, dar când a murit, acesta nu a vrut să plece. De aceea, în fiecare primăvară el apare sub forma plantei ,,Năvalnic”.

O altă legendă

O altă legendă spune că Dragobete, care tot fiul Dochiei rămâne, s-a îndrăgostit de o fată frumoasă. Aceştia s-au căsătorit, dar baba nu era deloc în relaţii bune cu nora sa (poveste pe care o întâlnim foarte des şi în zilele noastre de altfel). Ca să o necăjească pe biata fată, Dochia o trimitea să facă cele mai grele treburi: să-i aducă fragi coapte la sfârşitul lui Făurar, dar Dumnezeu ţinând cu ea, i-a dat până şi fragi coapte ca să-şi mulţumească soacra. Într-una din zilele sfârşitului de iarnă, Dragobete a plecat cu oile la munte, venind şi mama sa cu el. După cum bine ştiţi, Dochia şi-a pus cele nouă cojoace în spate şi a plecat cu fiul său. Pe munte, cu trecerea zilelor,baba dădea jos câte un cojoc. Ajungând să-şi dea jos cel de-al nouălea cojoc, observă că fiul ei îngheţase cu oi cu tot dinainte ca ea să-şi lepede primele cojoace, iar acum, când nu mai avea niciunul, îngheţă şi ea.

Probabil nu le-am ales pe cele mai frumoase, dar ăsta era şi scopul. Priviţi Dragobetele şi cu dragoste, nu doar cu bani. Dragilor, nu trebuie să vă cheltuiţi toţi banii pe cadouri colosale, fiţi naturali. Oferiţi câteva cuvinte din inimă şi îmbrăţişaţi oamenii pe care-i iubiţi. Toată materializarea asta strică esenţa fiecărei sărbători. Iubiţi şi fără Dragobete, dar totuşi, în această zi, faceţi un efort să vă arătaţi iubirea aşa cum nu o faceţi în mod obişnuit. Nu prin cadouri, ci prin gesturi frumoase, cuvinte calde şi prin amintiri. Creaţi amintiri de Dragobete.

După cum spune o persoană dragă mie: Iubiţi şi să fiţi iubiţi! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.