Simplitatea-i simplă. Nu e nevoie de multă filozofie şi multă gândire cât să faci lucruri simple care să-ţi aducă fericirea. Nu e deloc greu să-ţi muţi singur picioarele după telecomandă sau să închizi televizorul şi să faci cunoştinţă cu una din cărţile prăfuite pe care le ţii în bibliotecă doar de dragul musafirilor pe care-i ai şi de dragul unei bune impresii. La fel, nu e greu să-ţi simplifici viaţa zi de zi. E greu să laşi la o parte mândria şi orgoliile care te împiedică să-ţi amplifici fericirea cu un mulţumesc, cu un iartă-mă sau cu un compliment sincer.

Totul se naşte simplu, totul moare la fel de simplu, dar niciodată nu-l păstrăm aşa. Nu e greu să trăieşti, nu e greu să-ţi creşti singur binele şi iubirea din inimă, cum nu e greu să-ţi pierzi minţile intrând şi ieşind pe uşa unui singur suflet. De fapt, pe uşa aceluiaşi suflet zi de zi. Greu este să-ţi calci pe inimă şi pe orgolii. Greu este să ai grijă şi de tine şi de ei, pentru că tu eşti singurul om care poate face asta. Dacă ei nu au grijă de ei, vei avea tu, dar dacă nici tu nu mai ai, atunci cine mai rămâne viu şi cine-şi mai duce crucea pe toţi munţii ăştia? Din simplu devine iarăşi complicat. Cât de uşor intră omul în durere! Durerea-l duce la patimă, iar patima la moarte. De unde să ştii tu că alcoolicul din colţul străzii nu a avut şi el dreptul la simplitate? De unde ştii că nu i-a fost curmat dreptul la viaţă? I-au fost interzise timpul fericirii şi neajunsurile dragostei, rămânând fără stropi din ele. A ajuns aşa din voia altora, în niciun caz din voia proprie. Cine suntem noi să-i tragem la răspundere pe nefericiţi şi pe complicaţi când mereu totul e prea simplu? Pe ei cine-i va salva oare? Singura lor salvare este credinţa pe care o au în suflete. Credinţa în orice, în Dumnezeu, într-o viaţă mai bună, într-o salvare miraculoasă, în ei. Da… Încrederea în ei i-ar putea salva, dar e chiar aşa de simplu să o iei mereu de la capăt? Niciodată nu a fost simplu să o iei de la capăt, dar mereu a fost uşor să cazi în prăpastie, mereu a fost extrem de accesibil drumul spre cădere. Ai nevoie de un pas şi de nişte nesăbuinţă.

Totul pare simplu când le iei de-a gata, simplitatea a fost dintotdeauna simplă. E simplu să găseşti motiv de fericire într-un străin care zâmbeşte pe stradă, e simplu să găseşti iubire până şi-n răcoarea unei ploi de vară, e simplu să fii mulţumit de faptul că te trezeşti în fiecare dimineaţă. Toate astea-s simple. Greu este să le vezi şi să le ai.

photo: Marta Pawlik,  https://unsplash.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.