Miroase-a liliac în curte, iar ceru-i purpuriu
de miresme.

Miroase-a liliac și-n gânduri,
iar sufletul e tot mai mov
și soarele apune-n rânduri,
iar în nuanțe se adună
tot mai multe
și mai multe
bucăți de lună.

Miroase-a liliac până la stele,
miroase-a mai, a ploaie
și a miere,
miroase-a lună prăfuită,
a pași de puf,
miroase-a flori de liliac,
a parfum de-albastru
și-a vârf de ac.

Miros de liliac se așează-n mine
și stă cuminte,
nu se mișcă,
să nu-și piardă cumva mireasma de culoare,
să nu își stingă apa
sub flăcări reci de timp.

2 Comments on Miros de liliac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.