Zăpadă deja nu mai aștept de Crăciun, dar nu pentru că nu mi-aș dori să fie, ci pentru că m-a atins o resemnare ce nu-mi mai dă voie să cred că vom avea parte de sărbători albe. Într-un fel sau altul, cerul simte că noi nu mai simțim sărbătoarea așa cum trebuie, așa că a preferat să nu mai ia cu zăpada lui toată atenția pe care ar trebui să o oferim adevăratului motiv pentru care oamenii sărbătoresc Crăciunul. 

 

Nu știu câți dintre voi știți (iar dacă știți, nu strică să vă amintiți) că acest Moș Crăciun nu a fost dintotdeauna bun. Una dintre legendele pe care le-am aflat încă de când eram un pui de om, mi-a arătat că acest bătrân pe care-l iubim cam prea mult astăzi, a avut o inimă înghețată. Atunci când Maria și Iosif căutau adăpost pentru ca Fecioara să-l nască pe Hristos, au bătut și la ușa bătrânului Crăciun. Cu neînduplecată răutate, acesta i-a alungat repede, chiar dacă soția sa a încercat să îl convingă să-i primească. Chiar și așa, bunătatea din inima femeii nu i-a dat voie să-i lase pe drumuri pe cei doi și pe Pruncul Nenăscut, așa că i-a adăpostit pe ascuns într-o grajdiul pentru animale. Acolo, Maica a dat naștere Fiului său, iar omenirea a primit iarăși speranța Binelui. Aflând de acest “complot” al soției sale, Crăciun, mustind a răzbunare, i-a tăiat mâna soției sale. Văzând durerea femeii, Maica Domnului i-a vindecat rana chiar sub ochii soțului învrăjbit cu ură. Abia în acel moment, văzând minunea, Crăciun a simțit cum mustrarea și vina îi inundă sufletul, iar atunci și-a promis să vestească întreaga sa viață povestea Pruncului Născut în iesle și a bătrânului a cărui inimă s-a dezghețat odată ce a cunoscut credința.

Este una din multele legende referitoare la Moș Crăciun – un personaj care, de-a lungul secolelor, și-a preschimbat identitatea. De fapt, i-a fost schimbată identitatea. El oferea Vestea Nașterii – adevăratul și cel mai neprețuit cadou al lumii. Acum, adevărații Moși Crăciun sunt colindătorii – jumătate îngeri, jumătate oameni. Trebuie doar să știm cum să-i primim și…prețuim. Poate așa reușim să înțelegem cu adevărat de ce sărbătorim Crăciunul. Da, această sărbătoare este despre familie, despre a oferi, despre bucuria de a fi împreună, dar să fim puțin mai atenți la motivele pentru care noi avem parte de această bucurie.

Trebuie să știm pentru ce ne pregătim, încotro ne îndreptăm și de ce. Altfel, tot sentimentul acestor zile va deveni doar un târg de negustori ambulanți care vând sentimente artificiale și câteva figurine din ciocolată. 

Haideți să simțim mai mult, să fim mai adevărați!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.