Ne prefacem din oameni în pietre
și din pietre în valuri,
din scântei în raze,
din raze în maluri.
Ne prefacem în apă și din apă-n lumină,
din lumină în doruri
și-n amurg ce suspină.

Ne prefacem în dor și din dor în cărbune,
din cărbune în praf
și din praf iar în lume.
Ne prefacem în foi, iar din foi în povești
ce dispar printre ramuri
atât de firești.

Ne prefacem în lacrimi de aur curat,
și din lacrimi în frunze,
din frunze-n copac.
Ne prefacem din verde
în codri de gheață, iar din gheață în foc
și din foc – dimineață.

Ne prefacem în zori,
ne prefacem în noapte.
Ne prefacem din flori în petale uscate,
din petale în humă,
iar din humă în șoapte.

Ne prefacem în fluturi,
ne prefacem în fapte.
Ne prefacem din zboruri în pene furate,
din pene în aripi,
iar din aripi în carte.

Ne prefacem în vânt care duce-n spinare
pânze largi și albe
pe valuri de mare,
căci ne-am prefăcut din oameni în pietre,
din pietre în valuri,
din scântei în raze
și din raze în maluri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.