Nici poezia nu mai e poezie,
ci doar o adunătură nestrămutată
de cuvinte fără sensuri și-nțelesuri,
fără dragoste uitată,

fără frică, fără vină, fără griji,
fără de inimi
pentru că poezia nu mai e poezie,
e o adunătură de cuvinte grele,
rele.

Poezia nu mai e dulceață,
nu mai e muzică,
nu mai e viață,
poezia a ajuns săracă.

Nici omul nu mai e om, cum nici inima nu îi e mai e plină,
cum nici iubirea nu îl mai alină,
poezie nu-i mai curge-n vene.

Poezia nu mai e poezie,
nu mai este viață adunată pe hârtie,
nu mai e glas,
nu e nemurire,
e doar cerneală pierdută-n
van,
fără lacrimi, fără suflet.

Poezia nu mai e poezie,
ci doar o infamă grămadă de cuvinte
seci, sărace,
pricăjite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.