Oameni, Valentini și Dragobeți

După o perioadă (destul de lungă) în care nu am mai postat nimic, mi-am ținut morală că mi-am lăsat blog-ul în bătaia vântului, așa că l-am șters puțin de praf și după ce am privit puțin în jur, mi-am dat seama că este timpul să-i spun o poveste. Lui. Și vouă.

Ar fi urât din partea mea să vă spun că suntem în luna iubirii, că oamenii umblă nebunește după flori, bomboane, plușuri, cereri în căsătorie și alte nebunii din acestea. Știți deja toate aceste lucruri. Umblă de parcă ar fi legați la ochi, fără direcție, fără cunoștință de cauză. Deși pare că nu știu ce vor, ei caută să-și materializeze iubirea cât pot de bine. Vor să-și mărturisească dragostea prin dovezi materiale. Sună urât, știu, dar haideți să o luăm în adevăratul ei sens și s-o transformăm în: își oferă cadouri. Văzusem recent o postare pe facebook în care un oarecare bărbat lua apărarea altuia în fața populației oarbe. În postare era vorba despre un domn care a scris „te iubesc!” din lumânără aprinse fără litera „u”, iar toată pleava internetului i-a sărit în cap. „Avocatul” său neplătit a fost partea mea preferată, căci a mustrat gurile rele și a scos mai la lumină mesajul adevărat al imaginii. A fost un gest frumos. Lumea e plină de gesturi frumoase, dar avem noi un așa dar de a le îngropa în gunoi, încât mă mir că încă nu e plină lumea de mormane de mizerii. Oh, stai. Ba este.

Cei care mă cunosc, probabil au impresia că acest articol este despre cum noi, ca români, ar trebui să sărbătorim Dragobetele în loc de Valetine’s Day. Între noi fie vorba, de ceva timp mi-am dat seama că este inutil să spui oamenilor ceva ce nu vor să audă (citească în acest caz). Așadar, vreau să vă fac să vă priviți mai mult în această perioadă. Chiar dacă în restul anului nu sunteți atenți la aceste aspecte sentimentale, perioada aceasta vă trezește cumva instinctele inimii. Fie că vreți să mai spuneți o dată „te iubesc!” persoanei dragi sau că vreți s-o spuneți pentru prima dată celei/celui care nu are habar de sentimentele voastre, trebuie să conștientizăm faptul că suntem mai curajoși. Toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru sunt alături, pentru sau datorită oamenilor. Oamenii ne dau curaj. În aceste zile, uitându-mă la toată nebunia cu inimioare și ciocolată, am observat cât de frumoși sunt oamenii care iubesc, cât de îmbujorați le sunt obrajii, cum le strălucesc ochii, cum le tremură mâinile și cum zâmbetele nu mai vor să se dea jos de pe chipurile lor. Se promovează o iubire aparentă, dar care trezește în toți ceva mai mult decât fuga după flori și bomboane. Nu are importanță a cui este sărbătoarea, cât timp ne mai spală de păcate și de face ca o zi să înlocuim orice alt sentiment cu iubirea. Fie vorba între noi, ne-ar trebui mai multe sărbători de acest fel. Nu sunt dușmanul niciunui portofel, ci fanul cel mai mare al oamenilor fericiți.

Nu vă îndemn să nu iubiți doar de Valetine’s Day sau doar de Dragobete, ci vă îndemn să iubiți. Atât. Fără adaosuri comerciale.

Vă urez și eu ce-mi ura și mie cineva foarte des: Să fiți iubiți!

Autor: Ioana

Grămezi de amintiri, gânduri şi zâmbete.

Un comentariu la „Oameni, Valentini și Dragobeți”

  1. 14 februarie este Adormirea Sfântului Valentin, cel care are o zi de prăznuire și în iulie.
    Poate că ar trebui introdusă în calendarul nostru ziua „Acatistului Sfântului Valentin”.
    Nu se cade să pătezi ziua asta cu o curvie, drept ar fi să spui o rugăciune, chiar lângă persoana pe care o iubești, poate chiar împreună cu ea, dar nu întinând ziua unui sfânt.

    Nici romano-catolicii nu o întinează.
    Doar consumeriștii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.