Drag prieten care citești aceste rânduri, de câte ori ai auzit replica din titlu? De zeci de ori? Poate sute? Mii? Probabil nici nu ai numărat, așa-i? La urma urmei, la ce ți-ar folosi? Probabil nu ai realizat niciodată cât de mult adevăr grăiește această replică sau cât de des ți se poate aplica. Fă un exercițiu de memorie. Gândește-te în acest moment la o persoană din trecutul tău pe care nu o mai ai aproape în prezent. Ce-ți amintești despre ea? Îți mai amintești toate lucrurile pe care ți le spunea? Îți amintești toate zilele în care v-ați văzut sau fiecare moment în care v-ați oferit unul altuia atenții? Probabil că vă amintiți parțial, pe segmente, fragmente scurte, amintiri vagi care vin și trec fără să apuci să le vezi și analizezi cu adevărat. Probabil am dreptate, probabil nu. Eu asta simt, așa că asta-ți spun și ție. Ei bine, de cele mai multe ori, îți amintești cum te-au făcut oamenii să te simți, ce stări ți-au provocat, cât de mult te-au făcut să zâmbești și câte lacrimi ai vărsat pentru ei.

Nu obișnuiesc să scriu despre lucrurile care mi se întâmplă, ce rost ar avea să transform blog-ul într-o pagină autobiografică, să fac pe-a narcisita și să mă apuc să vă plictisesc cu tot ce fac? N-ar avea rost și, mai mult ca sigur, aș pierde fiecare cititor pe care-l am. Totuși, am să fac o excepție de data asta, tocmai pentru a vă transmite o lecție care mi-a fost predată acum un an, dar pe care abia acum am înțeles-o. Totuși, niciodată nu e prea târziu pentru a învăța o lecție care, probabil, te va schimba într-un fel sau altul. Mă poți contrazice dacă simți nevoia, îți stau la dispoziție la orice oră, oricând.

Acum îți voi spune o poveste care este și nu este interesantă, totul depinde de felul în care vei simți tu ceea ce vreau eu să îți transmit. Povestea este și nu este fictivă, lucru ce nu prea are importanță. După cum spuneam, important este ceea ce va rămâne în sufletul său după ce vei citi următoarele cuvinte.

De regulă, verile vin cu cele mai multe povești și fiecare vară are povestea ei. Eu tind să cred că verile mele nasc volume de amintiri, nicio vară nu a fost la fel, precum poveștile nu vor fi nici ele niciodată aceleași. Lucrurile care mi se întâmplă nu sunt fantastice, demne de trecut într-o carte de istorie sau pe baza cărora să scrii un roman, dar sunt perfecte pentru a fi ținute lângă suflet și împărtășite de fiecare dată când am ocazia. Țin minte că acum un an purtam o discuție despre viitorul țării cu un om pe care nu mai țin minte cum îl cheamă, era mai mare decât mine cu vreo câțiva ani și nu-l mai văzusem până atunci. Vorbeam despre medicii români care pleacă dincolo de granițe pentru a li se recunoaște cu adevărat meritele și pentru ca munca lor să fie recompensată pe măsură. Pe atunci, gândul meu era îndreptate spre facultatea de medicină, pe atunci asta îmi spunea sufletul meu că trebuie să fac și nimeni și nimic nu mă putea face să mă răzgândesc. Haideți să-l numim Q. pe acel om. Vorbind de meseriile care ar avea un succes într-o țară care stă pe marginea prăpastiei, m-a întrebat ce aș vrea să fac mai departe și i-am împărtășit dorința mea de a ajunge un medic și toate motivele pentru care voiam să fac acest lucru. De-a lungul timpului (nu că aș avea prea mulți ani, dar am destui cât să-mi fac o părere despre o parte din medicii noștri), am fost complet dezamăgită de munca pe care aceștia o depun și de atitudinea lor față de pacienții aflați în nevoie, iar acest lucru mă motiva să ajung printre cei mai buni. Nu voiam ca oamenii să ajungă în postura de a-și număra zilele pe degete din cauza doctorilor care i-au trimis acasă din lipsă de chef de a-i consulta. Nu voiam să ajung să aflu că oamenii fără venit sunt condamnați la moarte sigură din cauza medicilor care nu-și pot umple mai repede căzile cu bani. Într-adevăr, nu este de condamnat faptul că aceștia mai acceptă anumite sume de la pacienți, având în vedere salariile pe care le au, dar nici corect nu mi se pare ca ei să întoarcă spatele oamenilor care chiar au nevoie de ei. Și vorbind cu Q., trecând de la una la alta, deveneam tot mai înfocată, tot mai convinsă de ceea ce spuneam și dorința mi se citea în glas. Terminându-mi “discursul”, Q. mă privi câteva secunde și mi-a spus următoarele cuvinte: ,,Să nu renunți niciodată la această motivație, nu te cunosc, nu mă cunoști, dar eu am să te susțin în orice ai face, știu că tu poți face ceva cu adevărat. Eu am încredere în tine. Să nu uiți asta.” Ei bine, dragii mei, nu mai țin minte ce am vorbit înainte și după acel moment, dar nu aveți idee ce am simțit atunci. Atunci a fost apogeul încrederii mele, atunci am simțit că pot face orice, că eu pot cu adevărat să schimb ceva, chiar am crezut cuvintele pe care acel necunoscut mi le-a spus. Realizați ce inimă a avut? Mi-a vorbit ca și cum ne-am fi cunoscut de o viață. Nu am reținut cum se numea, de unde era, cum arăta, dar am reținut acel moment, sentimentele pe care mi le-a provocat în acel moment nu au fost pierdute și sunt convinsă, nici nu vor pleca. 

Povestea nu e de mare anvergură, nu este un eveniment istoric, dar…

Te-am plictisit? Nu te mai rețin mult. Care este ideea principală? Felul în care m-a făcut să mă simt, mi-a dat încredere și tind să simt că acea încredere nu s-a pierdut de-a lungul acestui an. Și ce vreau eu să vă arăt? Faptul că oamenii, întotdeauna, vă vor asocia prezența în viața lor în funcție de sentimentele pe care le-au simțit în prezența voastră. Așadar, care este rugămintea mea? Aveți grijă la oamenii cu care vă întâlniți și la felul în care reacționați în prezența lor. Niciodată nu veți ști ce vă rezervă viitorul și cum voi, printr-un singur cuvânt, le puteți influența crucial viața.

Voi ați avut astfel de experiențe? Nu vă cer neapărat să-mi răspundeți, ci să meditați. Totuși, mi-ar prinde bine să-mi spuneți ce oameni v-au provocat cele mai puternice sentimente, vreau să public experiențele voastre. Nu vreau să învățați doar voi de la mine (dacă asta s-a întâmplat), ci vreau să învățăm toți de la voi. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.