Crăciun fericit, drag cititor! Mulțumesc pentru că ești, și azi, lângă mine!


Oare am făcut bine?

E Crăciun, e forfotă peste tot, cadouri peste cadouri, fapte bune peste fapte bune și, cel mai interesant, așteptări peste așteptări. Am observat că, de ceva timp, Crăciunul a devenit perioada în care toată lumea așteaptă ca binele pe care l-a făcut pe parcursul anului, să se întoarcă. Dar nu oricum, ci înzecit, însutit, înmiit chiar. Anul se uită sceptic la ei, la mine, la noi, își face băgăjelul liniștit, adună fiecare fir de praf, face ordine și, cu ochii încercănați, cu sprâncenele ninse, zâmbește amar. I se citește în privire o urmă fină de ironie amestecată cu milă. E așa subtilă ironia…exact ca lumânările de ceară curată în care se strecoară puțină falsitate. Eh, din greșeală, s-ar zice. Se iartă. Câteodată copiii se bucură și de zloată, când cerul nu mai are bunăvoință de zăpadă. Poate le-or mai aluneca și lor săniile la vară.

Și stăm lângă brad, stăm veseli, plini de credință în noi și în Dumnezeu care ar trebui să ne fie Moș Crăciun pentru anul ce vine. Așteptăm un an mult mai bogat, mult mai bun, mult mai ceva decât cel care a trecut, dar, bineînțeles, un ceva pozitiv.  Așteptăm să ni se întoarcă binele pe care l-am tot făcut în anul ce-a trecut, dar stai o clipă. Am făcut, oare, bine? Am făcut vreun bine cuiva? Are ce bine să mi se întoarcă? Vai, vai, Doamne! Ce să aștept când, uitându-mă în trecut, văd doar negru? De ce așteptăm atât de mult bine, de ce ne dorim să avem parte de bine? Știți cum e: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Dar dacă ție-ți place binele, de e nu-l dai? Românii noștri au fost foarte creativi în ceea ce privește proverbele, dar nu au creat suficiente. Am avea unul: Bine faci, bine găsești., dar dacă faci binele doar ca să-l găsești, nu se mai întoarce.ddjs

Privește-te adânc în inimă și fii sincer cu tine, e secretul tău, nimeni nu trebuie să știe. Va fi mai mult decât suficient să știi tu.

Sună a morală, dar nu-i nici pe departe de a fi o morală, e un îndemn. Ar trebui să nu mai așteptăm ceva ce nu merităm, ar trebui să nu ne amăgim aiurea. Îmi spunea cineva că dezămăgirile sunt minciuni mai mari decât noi și, sinceră să fiu, mare dreptate are. Dezămăgirile sunt păcăleli are propriilor gânduri. Nu ne obligă nimeni să ne facem speranțe și idei despre oameni, despre noi înșine sau despre orice altceva. Suntem singurii vinovați de dezamăgirile de care avem parte, dar nu spun asta cu cea mai mare hotărâre de care sunt în stare, ci cu o notă realistă. De unele dezamăgiri, suntem la fel de vinovați, ca moartea unei căprioare căreia îi alunecă deodată copita de pe stâncă.

Știu că am deviat de la subiect, dar de ce să așteptăm să ni se întoarcă binele pe care nu l-am făcut? Fă bine ca să aibă ce ți se întoarce, dar nu acesta să-ți fie scopul. Fă bine doar ca să lași bine și ca, la rândul lor, alții să facă bine altora tocmai pentru că tu le-ai dat un impuls. Și, ca să te încurajez, îți voi spune un secret care trebuie să rămână între noi: vei găsi fericirea! 

 

1 Comment on Oare am făcut bine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.