Goana pentru cadouri

Zilele trecute, așteptând o prietenă, am intrat în Cărturești Verona – o splendoare de loc. Nu vă pot spune cât de dulci și atrăgătoare erau decorațiunile de acolo – atât cele pentru vânzare, cât și cele menite să aducă în librărie spiritul sărbătorilor. M-au hipnotizat și simțeam că, de aș fi avut toți banii din lume, aș fi cumpărat tot ce-mi cădea în mână. Am luat în mână un glob finuț de sticlă, decorat cu dantelă și jumătăți de perluțe. Era într-adevăr de o finețe mare. (mai mult…)

Spitale de colindători

De obicei nu scriu punctual despre lucrurile care mi se întâmplă. Am făcut-o de câteva ori, dar pentru evenimente care chiar m-au prins cu adevărat în mreje. Împart cu voi, cei care încă aveți răbdarea să mă citiți, doar cele mai puternice trăiri pe care le încearcă inima mea. Acum vreau să vă spun câte ceva despre experiența colindatului prin spitale. Recunosc, nu este prima dată când fac asta, dar este prima dată când mă atinge atât de puternic, atât de frapant și atât de adânc. Mulțumesc grupurilor ATOR Târgu Neamț și ASCOR București pentru că, de-a lungul a atâtor ani,mi-au oferit ocazia să trăiesc cele mai puternice simțiri pe care firea umană le descoperă cu o timiditate nemaivăzută.

Dacă doriți să vă alăturați cetei de colindători despre care veți citi, încă aveți ocazia. Toate detaliile le găsiți pe pagina de facebook ASCOR București.

(mai mult…)

Apusurile de vară sunt mai roșii

Apusurile zilelor de vară sunt mai roșii decât cele din zilele de toamnă. Apusurile verii sunt mai dulci, mai line și mai răbdătoare. Sunt calde și blânde cu cerul pe care-l mângâie cu finețe, lăsând seara să-l cuprindă cu totul în brațele sale. Serile de vară nu au lacrimi și nici nu se grăbesc să vină, nu se grăbesc să plece și nu se roagă să mai rămână – sunt atât cât să umple lumea de dorințe. Apusurile de vară nasc vise și împlinesc visuri la margini de mare, pe creste de munte și la umbrele muribunde ale copacilor. Apusurile de vară vin și pleacă fără să le simți trecerea prin lume, în tocmai ca un fluture ce ți-a atins obrazul în zbor, trecând pe lângă tine. Atât de gingaș și tăcut este, încât îl simți abia după ce pleacă. Le simți cum îți mângâie creștetul capului și mâinile reci, cum îți deschid simțurile și cum inima tresaltă neștiutoare la atingerea lor. Le sorbi din priviri și nu te saturi de ele, așa cum nici ele nu se mai satură de privirile tale iubitoare, așa că par că ar mai zăbovi puțin. Apusurile de vară sunt mai roșii.

(mai mult…)