Noi ne vom mișca doar în interiorul curților noastre ca și până acum, de parcă nimic nu s-ar întâmpla, uitând că preotul slujește într-un Altar dintr-o biserică goală, uitând că poarta, deși descuiată, nu se lasă deschisă, uitând că oamenii s-au adunat la picioarele Mântuitorului răstignit pe Cruce acum mai bine de două mii se ani. Vom sta în casele noastre ca și cum nimic nu ar atinge și-ar răni lumea, uitând că El se Răstignește iar în bisericile goale, cu preoți înlăcrimați și singuri. Ne vom închipui că Paștile ce vin nu sunt cu nimic diferite de cele ce-au trecut, în interiorul caselor noastre vom distruge orice urmă de durere cu care clopotele ne strigă. Nu vom fi noi cei care-l trimit la moarte pe Hristos, dar nici acolo să-I ținem Crucea când puterile Îl lasă.

Vom sta în interiorul caselor noastre în noaptea în care Mântuitorul a fost vândut, cât cele douăsprezece Evanghelii se consumă între pereții goi ai bisericilor și noi nu vom fi acolo să mărturisim pentru El, dar nici ca Petru nu ne vom lepăda. Cocoșul va cânta de trei ori iar și iar și iar, dar creștinii se vor cutremura unii departe de alții, dar cu toții aproape de Hristos.

Nu ne vom afla în biserică, ci ne vom transforma într-una, ca Paștile să nu treacă-n van. Vom sta cuminți și tăcuți în curțile noastre și vom asculta cum din bătaia clopotului se aud cuiele ce pironesc mâinile și picioarele lui Hristos pe Cruce. Vom privi cerul întunecat cum se despică și vom transforma fiecare inimă în biserică și fiecare strigăt de disperare al Maicii în suspin și lacrimă pe obrazul nostru.
Vom sta în casele noastre frământându-ne mâinile și murmurând fricoși prohodul Domnului pe buzele uscate, iar preotul îl va duce singur pe Hristos pe ultimul său drum de dinainte de Înviere.

Va fi liniște și atât. Fără freamăt, fără vorbă, cu suspin și cu frică. Bisericile vor străluci de curățenie și miresme ca în fiecare an, dar anul acesta doar pentru Hristos, poporul stă captiv după perdelele caselor și suspină. Preoții vor striga cu glas mare ,,Hristos a înviat!” din Sfintele Altare, dar nu va fi nimeni să răspundă cu glas la fel de mare. Va fi un altfel de Paște, mai trist, mai singur. Va fi Paște ca pe vremea lui Pilat, când Iisus răstignit de propria-i turmă va fi dus la groapă de o mână de oameni.

Va fi liniște azi, va fi liniște de Paște doar pentru a putea să ne putem reuni cu toții mâine.

Pentru cei pentru care Biserica este doar o clădire, iar religia o poveste frumoasă, nu se schimbă nimic. Pentru turma Lui Hristos, durerea va crește cu fiecare zi, cu fiecare picătură de sânge pe care Mântuitorul o va pierde pentru noi, cei ce nu vom fi acolo s-o plângem.

3 Comments on Paștile Domnului, Paștile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.