Primul lucru pe care trebuie să-l înveţe un scriitor este arta de a transpune ceea ce simte în ceea ce vrea să simtă alţii. La început reuşeşte din întâmplare. Dar pe urmă, talentul trebuie să înlocuiască întâmplarea. Există şi o partea de noroc la rădăcina geniului.

Albert Camus


M-am gândit să-mi fac blog-ul ceva mai practic şi să dau şi alţilor din ce am eu. Am tot văzut că majoritatea oamenilor care scriu îşi pun foarte des problema inspiraţiei. Într-adevăr, nu toate ideile vin când avem timp de scris cum nici timpul pentru scris nu vine odată ce apar şi ideile. Eu am tot încercat să-mi rezolv aceste probleme, sincope şi lipsuri care-mi făceau ideile să fugă la fel de repede pe cât veneau. De regulă, îmi vin în minte idei în cele mai nepotrivite şi random locuri, probabil la fel şi vouă. Ce zic eu? Sunt sigură că măcar o dată aţi avut o super idee pe care aţi fi putut-o dezvolta în sute de cuvinte, cu alte sute de idei şi v-aţi gândit de multe ori că o să daţi lovitura cu ea, dar până aţi ajuns acasă sau până aţi găsit ceva bun pentru a vă captura ideea, ea a şi evadat. Eu am pierdut muuuuuuult timp încercând să dezgrop nişte idei care s-au îngropat de vii sau care au murit din cauze necunoscute. Cine ştie? Poate au avut cancer existenţial în fază finală. Trecând peste aceste detalii nesemnificative care probabil deja te-au plictisit, vreau să-ţi împărtăşesc planul meu de a salva idei geniale de la moartea sigură.

  1. Prinde-ţi gărgăunii în plasă. De regulă, ideile bune vin ca nişte gărgăuni. Idei pe cât de frumoase, pe atât de scumpe la vedere. Aşa vin, aşa pleacă. De fiecare dată când am o astfel de idee o notez oriunde: în telefon în note, trimit un mesaj unui om care e obişnuit cu toate apucările mele, am momente în care ajung să-mi fac şi semne pe mână legate de ideile care-mi apar. Uneori şi o literă îmi este suficientă, dar să fiu sinceră, avântul nu mai este acelaşi ca în momentul în care ea mi-a vizitat memoria. Aşa că sfatul meu este să iei telefonul din buzunar, pentru că ştiu că nu pleci niciodată fără el de acasă, şi să scrii în momentul acela, fix unde eşti, tot ce-ţi vine în minte. Vei vedea cât de impresionante vor fi ideile care-ţi vin atunci. Ţi-e frică să nu fii considerat/ă ciudat/ă că te opreşti în mijlocul străzii să scrii? Şi ce dacă? Poate acea idee este cea care te va scoate din anonimat, cea care va face oamenii să-ţi citească tot mai des scrierile. Dacă ajungi un mare scriitor, unul din cei care te-au văzut atunci şi-au râs, îşi vor aminti că au trecut pe lângă un om nemuritor. Da, ştii ce se spune? Un scriitor este nemuritor, iar oamenii despre care scrie rămân veşnic vii prin fiecare cuvânt ce le lasă amintirea să dăinuiască în veci.
  2. Vreau inspiraţie, de unde o iau? Eu nu o iau. La mine vine. Nu fugi după inspiraţie, disperarea şi dorinţa de inspiraţie nu duc decât la lipsa ei. Dragilor, dacă un băiat (în cazul fetelor) sau o fată (în cazul băieţilor) se ţine scai după voi încât i-aţi putea pune un al doilea sau al treilea nume de ,,Stres”, aşa-i şi cu inspiraţia. Nu fugiţi după ea şi nu o forţaţi. Nu va ieşi niciodată nimic din asta, când forţezi nu transmiţi. Nu-s o expertă sau vreo mare scriitoare, dar asta-ţi pot garanta. Aceste 5 sfaturi sunt extrem de folositoare şi extrem de funcţionale. Inspiraţia vine din chestii atât de mici, încât niciodată nu le-ar putea vedea un om plin de sine, un om mândru şi un om care nu are răbdare. Aud pe stradă un copil care-şi întreabă tatăl de sute de ori de ce aşa? de ce nu? dar de ce acolo? de ce? de ce? de ceeeeeeee? , iar apoi văd chipul părintelui său cum, zâmbind, răspunde calm, răbdător şi extrem de explicit copilului său. Văd pe stradă o bătrânică brăzdată de ani cu un zâmbet blând şi o privire caldă, iar apoi realizez că e fericită. Văd o dramă, văd o frunză care cade şi-mi sare mintea la puterea pe care o avea când era verde şi cum a ajuns să fie călcată în picioare de oricine. Inspiraţia vine din lucruri atât de mici, încât doar un suflet cu adevărat demn să fie scriitor le poate vedea pe toate şi doar un astfel de suflet poate fi marcat de ele.
  3. Simte ce scrii şi scrie ce simţi! Aici nu vreau să spun prea multe pentru că nu e nevoie să fac asta. Cititorul simte ce scrii, doar dacă are ce simţi. Când citeşti o carte a unui om care şi-a pus sufletul acolo se simte. Vă spun asta în calitate de cititor şi de om care scrie. Când scriu fără să simt, arunc nişte cuvinte pe hârtie pentru că trebuie şi pentru că ….da. Doar pentru că trebuie. Când citesc ceva ce nu a fost trecut prin filtrul sentimentului, e ca şi cum aş urmări cu privirea o urmă de vopsea pe o şosea în deşert. Când simt ceea ce scriu, cuvintele curg şi intru într-o stare de transă care se opreşte abia după ce cuvintele ajung să-şi spună întreaga poveste. Când scriu ce simt… ei bine, atunci deja îmi dau sufletul cititorului.
  4. Ai răbdare cu gândurile tale. Ideile multe vin, dar şi pleacă. Fă-ţi schiţe şi dezvoltă-le. Nu le scrie amestecat, ai răbdare şi finisează-ţi diamantele în aşa fel încât să le poţi arăta lumii întregi cum strălucesc în soare. Uneori n-am răbdare să scriu articole de câte 200 de cuvinte şi rezultatul reprezintă un amalgam de gânduri şi idei împrăştiate. Da, sunt frumoase, dar locul de ,,mai bine” este evident. Foarte evident. Şi este mare. Şi este gol. Şi acolo. Şi evident. În mintea noastră sunt frumoase, pe hârtie sunt bune, iar în mintea cititorului sunt demne de ”puteai mai mult.” Aşa că arată-le cât poţi cu fiecare cuvânt pe care-l scrii. Dacă eşti bun de fiecare dată, poţi ajunge al doilea Dostoievski al lumii, luându-ţi titlul de Scriitor care nu dezamăgeşte. 
  5. Scrie pentru că îţi place, nu pentru că vrei să scrii. Scriitori nu se fac, scriitorii de nasc. Am întâlnit oameni care vor să scrie, dar nu pot. Ar da orice să aibă talent, să aibă scânteia capabilă să aprindă focul artistic din inimile lor. Alţii pot scrie, dar nu vor. Lumea este cel mai mare paradox care există. Acum, dragul meu cititor, să nu scrii niciodată de nevoie, de ochii lumii sau că e cazul să găseşti un hobby care să-ţi ocupe timpul. Scrie de drag, scrie din suflet pentru suflet. Scrie din inimă, pentru inimă. Cel mai bun sfat pe care aş putea să ţi-l dau este următorul: Scrie o carte pe care TU ai citi-o fără să clipeşti, de frică să nu pierzi ceva. 

Ei bine, eu sper că mi-am atins scopul şi că ţi-am dat o idee despre ceea ce se citeşte. Se citeşte ceea ce transmite, se citeşte orice în care este o urmă proeminentă de suflet. Scrie ceea ce ai tu ai citi cu cea mai mare plăcere şi scrie ce simţi şi când simţi. Scriitorul polonez Stanislaw Jerzy Lec spunea un lucru care pe mine m-a impresionat tare mult: ,,Sfat adresat scriitorilor: uneori e bine să te opreşti din scris. Chiar înainte de a începe”. Aşa că nu dispera dacă nu poţi scrie, nu toate momentele pot fi ale tale. Ai răbdare şi prinde momentul oportun, iar atunci… dă culoare cuvintelor!

Vreau să aflu cel mai preţios sfat al vostru pentru ceilalţi oameni care scriu. Una e să fii om care scrie, şi alta scriitor. E cale lungă până la a deveni scriitor. Aşa că, dragii mei, aştept sfaturile şi ideile voastre pentru şi despre scriitori în comentarii sau pe mail ( omcarescrie@gmail.com ). Toate acestea vor apărea într-un articol viitor.

Aştept mesajele voastre. 🙂

1 Comment on Pentru scriitori: 5 puncte de inspiraţie

  1. Cel mai util lucru pe care l-am învățat în privința scrisului este libertatea. Da, și asta se învață. Ca aspirant la titlul de scriitor, trebuie să înțelegi că, dacă deții o minte funcțională, un caiet și-ul pix, ai lumea la picioarele tale. Sigur, nu-ți zice nimeni să nu apelezi la computer sau la o mașină de scris dacă-ți plac lucrurile vintage, dar ideea este că, pentru a reuși, trebuie să înțelegi că nimic nu-ți poate sta în cale. Ideile nu au limite, mijloacele de exprimare și procedeele îți stau la dispoziție. Nu există reguli, nici tehnici garantate și utile în aceeași măsură pentru toată lumea. Tu deții controlul, tu îți poți îmbunătăți calitatea muncii sau, dimpotrivă, o poți reduce la nimic. Ia pixul în mână. Scrie. Crează lumi. Bine. Acum rupe foaia, mototolește-o și uită de ea. Totul depinde de tine și de nimeni altcineva. Tu deții puterea. Nu că-i înfricoșător și superb în același timp?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.