Am pierdut timpul de parcă-l puteam cumpăra la pungă. Îl pierdeam făcând nimic sau făcând lucruri doar ca să-l pierd. Acum îl pierd amintindu-mi cum îl pierdeam când eram mică. Atunci nu-mi păsa de el. Îl luam de-o mână şi-l alergam, să mai slăbească şi el şi să-şi mişte picioarele, prea stătea în loc. Voiam și eu să fiu mare și să să nu mă mai întrebe lumea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, pentru că pe atunci răspunsul era simplu – voiam să fiu medic. Părea extrem de simplu să consulți, să faci o operație și să spui unui om ce medicamente să ia. Când am vrut să fiu profesoară, nu mă gândeam la câte riscuri mă supun. Copilăria e plină de riscuri, dar niciodată, absolut niciodată nu sunt luate în seamă. Cui îi pasă de ele? Oricum nu sunt luate drept pericole și nici doi bani nu dădeam pe ele. Nu auzisem de ele, deci, în mod clar, nici nu existau.

Ajunsă la o vârstă la care timpul fuge din fața ochilor mei înainte de a apuca măcar să-l privesc în ochi, încerc să fac în așa fel încât, într-un viitor depărtat, să am ce vedea în urma mea. Nu vorbim de regrete, nu vorbim de greșeli. Din acestea două, primele nu ar trebui să existe. La urma urmei, ce? Îți negi propria persoană prin niște păreri de rău sau prin niște acțiuni care nu-și aveau rostul? Oh, în niciun caz! Totuși, acum vine o parte de care mi-e greu să vorbesc și anume maturizarea. Ajungi la un moment dat la vârsta la care trebuie și este necesar să te maturizezi. Mă tot gândesc de ceva timp la acest aspect atât de important al vieții mele și încerc să iau o decizie. Timpul spune că este momentul să iau o decizie, dar câți nu s-au pus cu el?

De acum, când cineva mă va mai întreba ce vreau să fac când voi fi mare, le voi spune că deja-s mare și că am ajuns ce-am vrut să fiu. De ce să fugim după un viitor incert, când ținem în palme un prezent atât de frumos și fragil? Azi vreau să fiu doar a palpabilului din prezent. Nimic mai mult, nimic mai puțin – doar niște bucăți de suflet rătăcite pe acolo. Cine știe când ai nevoie de ele? Poate mâine ești nevoit să respiri adânc și să fugi.

Lasă, că și incertul merită să fie acolo. În caz de orice.


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.