Niciodată n-aş fi crezut că voi ajunge în situaţia în care să nu mai deosebesc durerea de fericire sau să uit cum e să ai zâmbetul curat urcat pe chip. E greu să-ţi ridici privirile când tot ce înseamnă durere face acum parte din tine. Dimineaţa, când abia te trezeşti, ridici capul din pernă şi vezi norii urâţi de afară, nu faci decât să-ţi dai cu nişte apă pe faţă, să-ţi arunci nişte haine pe tine şi să iei un zâmbet, aruncându-l pe faţă doar aşa, de dragul de a-ţi pune totuşi ceva pe chip. Poate rămâne acolo o umbră de zâmbet pentru unele zile, doar pentru a scăpa de întrebările cu falsă grijă ale curioşilor care au pierdut ultimele mondenităţi şi au rămas fără subiect de discuţie.

E păcat să te uiţi în urmă şi să vezi că nu era nevoie de atâta prefăcătorie, e trist să vezi cât te-ai schimbat. Câteodată realizezi cât te-au schimbat alţii şi câtă nevoie ai ca tot ei să te schimbe înapoi. Cineva spunea odată că omul a fost făcut să facă bine, însă a uitat pentru ce a fost trimis aici şi a încurcat drumurile. A ales drumul din stânga, în loc să-l urmeze pe cel din dreapta, mai mult din prostă intuiţie. A mers omul spre stânga şi-a început să rupă flori, a început să jupoaie vise şi animale şi apoi a început să smulgă fericirea din oameni. Aşa ne stricăm, aşa să ne şi reparăm înapoi.

Încerci să faci paşi mărunţi înainte, să o iei pe drumuri lăturalnice şi să te fereşti de buldozerele alea cu bune intenţii care vor să-ţi dărâme toate zidurile pe care le-ai ridicat în direcţia lor. Te văd cum laşi privirea sfioasă în jos, duci mâinile reci la spate şi îţi ţii respiraţia. Toate astea doar ca să nu te observe, să nu te tragă de mânecă şi cu zâmbete pline de fond de ten şi de răutate să te tragă de limbă, să te facă să-ţi spovedeşti păcatele şi să-ţi verşi sufletul în faţa lor.

Şi chiar şi aşa trece. Trec şi ei, trecem şi noi, trece şi durerea, însă, în unele cazuri vrea să rămână. Oamenii oricum trec, de asta-i bine câteodată să nu-i laşi să se apropie de tine. Vor săpa în inima ta şi când vor da de aur, vor lua tot şi vor pleca. Din nou şi din nou, şi din nou….

1 Comment on Poate fuge şi ea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.