Poveștile de dragoste încep simplu. Nu am văzut nicio poveste de dragoste care să înceapă printr-o explozie de iubire, printr-un spectacol în care reflectoarele băteau asupra celor două ținte ale lui Cupidon sau printr-o premoniție spectaculoasă, spusă unui popor întreg. Poveștile de dragoste încep simplu, sincer și aproape insesizabil. Pur și simplu treci pe stradă pe lângă un străin și cu o privire îți cucerește inima. Eu numesc acest fenomen dragoste la prima vedere, dar presupun că toată lumea face asta, nu? Se întâmplă ca uneori un băiat să-i deschidă ușa din pură politețe, să-i zâmbească prietenește, dar la ea toate astea să ajungă cu alt înțeles. Se întâmplă și ca o fată care trece pe lângă el să-i zâmbească datorită contactului vizual pe care l-au creat și, plecând, să lase o urmă de parfum în urmă. Zâmbetele, gesturile scurte și urmele de parfum din aer ating ceva puternic acolo, în inimi și dau startul unor nopți pline cu scene și scenarii desenate cu somn pe perne.

Toate poveștile de dragoste au început, încep și vor începe simplu – complicat de simplu. Poveștile zilelor noastre încep pe facebook. Tot simplu. El îi dă cerere, ea, dacă-l vede frumușel și dacă vede că descrierile de la fotografii sunt corect scrise poate îi dă accept. Se mai uită puțin prin postări, poate pe la prietenii comuni și îi acceptă. El, fericit, îi dă repede like la toate fotografiile sau, dacă e ceva mai inteligent, doar la 2-3 mai vechi, ca ea să-și dea seama că se uită cu adevărat pe profilul ei. Ea va face la fel, să arate că este interesantă și unul din ei îi scrie celuilalt. Se poate spune că și așa începe o poveste de dragoste, deși mie nu-mi prea plac scenariile de genul.

Adevăratele povești de dragoste încep cu zâmbete, nu cu like-uri, adevăratele povești de dragoste încep simplu. Albă-ca-Zăpada a întâlnit din întâmplare prințul și, la fel, Cenușăreasa tot simplu și-a întâlnit frumosul. Poveștile de dragoste devin mai frumoase când le scrii pe hârtie și când le trăiești în palpabil. Pixelii nu-ți vor sătura niciodată fruntea, nu te vor lua de mână, nu-ți vor zâmbi și nici nu te vor ajuta să simți ceva din adevărata valoare a unui fior.

Poveștile de dragoste trebuie trăite, nu scanate.


cover: Photo by Adriana Velásquez on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.