După o luuungă perioadă de timp, am reușit să termin Shantaram, de Gregory David Roberts și țin să mulțumesc Editurii All pentru această șansă.

După cum puteți vedea și în titlul recenziei, Shataram a fost, cel puțin pentru mine, mai mult decât un simplu roman. Are cam 891 de pagini, iar pentru o elevă de clasa a XII-a, a fost o adevărată bătălie a timpului. Furam și eu câte o oră de unde apucam și rămâneam la povești cu Lin.

Ce anume caracterizează cel mai mult rasa umană?  […] Cruzimea ei sau capacitatea de a se rușina pentru propria cruzime?

Lin este personajul principal al aceste cărți. Numele său este de fapt Lindsay, un australian ajuns în Bombay. Bărbatul a evadat dintr-o închisoare de maximă securitate din Australia unde fusese închis pentru tâlhărie. Divorțase de soție, pierduse custodia fiice sale și nu îi rămăsesetă decât tâlhăria și drogurile. Ajuns în inima Indiei, Lin face cunoștință cu omul care îi va fi unul dintre cei mai buni prieteni pe parcusul cărții – Prabaker – un indian adevărat, pasional, cu o inimă frumoasă, cu un zâmbet ce cuprindea lumea întreagă, cu un umor care, cel puțin pe mine, m-a făcut să râd cu lacrimi și cu un spirit mai loial decât oricine.

Prabu, apelativul noului prieten al australianului, începe să-l introducă ușor-ușor în tainele Indiei, ducându-l în mahalaua în care acesta trăia. Pe parcursul cărții, Lin devine medicul acelui sat sărac, deși nu avea prea multe cunoștințe în domeniu, iar el începe să-și facă tot felul de prieteni, în orice domeniu, în orice cadru, din orice. Fiind un gora (un străin alb) sociabil și deștept, începe să-și refacă sufletul, realizând că cel mai bun mod de a supraviețui în India este să fii inimos. Învâțând hindi și dialectele locale (urdu, marahti), Lin se face plăcut locatarilor și devine o persoană populară și de ajutor. Încet, încet acesta intră în mafia indiană sau, cum veți găsi și în carte, cea mai mare mafie din Bombay, condusă de Lordul Khaderbai.

Totul începe cu sosirea lui în Bombay și cu întâmplarea de a ajunge la Leopold (un bar-restaurant foarte popular).


l-am lăsat să se agațe și el de durerea inimii mele. Uneori nu iubim decât cu speranța din noi. Uneori plângem cu toate ale noastre, mai puțin cu lacrimi. La urma urmelor, asta e tot ce există: dragoste și îndatoririle ei, amărăciunea cu adevărul ei. La urma urmelor, doar asta ne rămâne – să ne ținem strâns în brațe până în zori.

Aici ați putea spune că este vorba despre iubirea dintre un bărbat și o femeie, dar normal că veți greși. Astfel se termină partea a doua a romanului, iar Lin spune asta cititorilor în clipa în care ajunge în coliba din mahala împreună cu un copil, nepotul lui Khader (Khardebai), pe care nu voise în ruptul capului să-l aibă în grjă. Trebuia să îl învețe engleză.

V-aș putea rezuma întreaga carte, dar nu ar mai avea niciun farmec. Sunt atât de multe de spus, încât pierd din coerență, ideile vin repede. Vreau să vă mai spun că Shantaram este numele pe care mama lui Prabu i l-a oferit personajului principal.

Shantaram este mai mult decât un roman, este o carte care-ți pune în palme vieți, o carte care te ține cu sufletul la gură cu fiecare pagină. Este vorba despre un destin care răscolește destine, despre o viață care întâmpină și înfruntă mai multe decât ar putea îndura un om oarecare. Gândiți-vă puțin, personajul principal a avut de tratat de holeră o întreagă mahala de zeci de mii de oameni, a îmbrățișat un urs, a ajuns din nou în închisoare și a îndurat bătăi groaznice, a iubit, a descoperit dragostea parternă, iar, cel mai important, a realizat cum este să ai niște prieteni adevărați aproape. A reușit să învingă dependența de droguri și să-și câștige existența, pornind de la zero. Nu știu dacă ar trebui să citiți cartea pentru că este scumpă și pentru că, teoretic, este și bună. Ar trebui să o citiți tocmai pentru personajul principal care, efectiv, îți ajunge la inimă ca fiind cel mai de nădejde om pe care-l veți cunoaște vreodată. Nararea este la persoana I, deci vă puteți da seama ce legătură creează între cititor și Linbaba (baba este un prefix ce se adăugă la nume persoanelor respectate sau celor învârstă, iar Shantaram al nostru este destul de tânăr).

Când acționăm, chiar cu cele mai bune intenții, când ne amestecăm în cursul lumii, riscăm de fiecare dată să provocăm un alt dezastru care s-ar putea să nu fie direct înfăptuit de noi, dar care n-ar fi posibil fără intervenția noastră. Unele dintre cele mai rele nedreptăți au fost provocate de oamenii care au încercat la un moment dat să schimbe lucrurile.

Această capodoperă, să îi spunem așa, este extrem de bine scrisă. De-ar fi fost să extrag fiecare frază care mi-a plăcut, aș fi umplut caiete întregi. Ideea în sine a cărțiii se bazează pe adevăr, pe scoaterea lui la iveală și pe reîntregirea situației unul om care, aparent, căzuse complet în prăpastie. De la replici de stradă, înjurături și până la cele mai profunde replici, personajul principal se echilibrează într-unul dintre cele mai interesante caractere ale literarurii universale, fiind, de altfel, și cel mai complex pe care l-am întâlnit până acum. Urmărește destine, schimbate sau nu, intră în viețile oamenilor prin simpla lui prezență și cu o inteligență frumoasă.

Acum, vă las să vă convingeți de ceea ce am spus cu încă un citat și stați pe aproape, revin cu recenzia volumului 2 – Umbra Muntelui!

Fiecare bătaie de inimă omenească, este un univers de posibilități.

Cumpărați cartea, împrumutați-o, faceți rost de ea de unde puteți pentru că doar citind-o veți vedea cât de adânc poate un om intra în sufletul vostru și cât de mult se poate descoperi un suflet, fie el și un personaj dintr-o carte.

Puteți cumpăra acest volum cu câteva click-uri aici. Grăbiți-vă, e la aproape jumătate de preț și…chiar merită!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.