Uitându-mă prin bibliotecă, întâmplător, mă gândeam că nu am mai scris de mult timp un articol pe care să-l postez. De scris, am tot scris, nu prea pot altfel, dar nimic pentru blog. Sinceră să fiu, mereu când îl neglijez mă simt vinovată. Cu atât mai mult, la fiecare început de anotimp îmi spun că voi avea mai multă grijă sau că voi face niște schimbări majore pe aici, dar ghici ciupercă ce-i! Niciodată nu mă țin de cuvânt.
Mă gândeam că, acum trei ani și jumătate, primul meu articol a fost unul de prezentare, un biet textuleț în care încercam să spun cine sunt. Nu prea mi-a ieșit, ce-i drept. Imediat după, a urmat o recenzie a unei cărți pe care acum, sincer, nu aș mai recomanda-o. Adică nu aș mai recomanda-o oamenilor de vârsta mea. Atunci mi se părea o idee bună pentru o lectură plăcută. Amintindu-mi de acest prim articol, m-am gândit că, pe un blog despre oameni, am scris despre poveștile scrise. Așa, din una-n alta, m-am gândit să fac o recenzie a oamenilor.
Ei bine, drag cititor, vei citi în rândurile ce urmează o recenzie a oamenilor pe care i-am cunoscut până acum și, dacă te regăsești printre cuvintele de mai jos, lasă-mă să știu. Poate vom avea de discutat.
Am ajuns la concluzia că nu există oameni răi. Eu nu am cunoscut până acum oameni răi, chiar dacă am dat peste tot felul de caractere. Există doar oameni a căror doză de iubire a scăzut drastic, oameni care nu mai au răbdare, persoane care nu mai au deloc speranță în bine sau în oricare alt sentiment înălțător și curat. Am întâlnit oameni care au înlocuit bunătatea din inimile lor cu o piatră mare și murdară, dar sub care încă mai mișună un mușuroi de curaj, speranță și iubire. Nu am întâlnit niciodată oameni răi, ci doar persoane care au confundat răul cu binele sau care fac lucruri rele. Oamenii, în esența lor, nu sunt răi, pentru că ei nu sunt făcuți din răutate și nici pentru a face rău, ci doar greșesc drumul. De câte ori, fiind într-un loc nou, nu te-ai rătăcit sau pur și simplu ai ales un drum, doar pentru a vedea unde duce?
Pe cărările mele, cel mai des, am întâlnit oameni plini de iubire. E de ajuns să-i privești în ochi și să îi vezi strălucind. Unii dintre ei nu aveau nevoie de lumină pentru a lumina totul în jur. Am întâlnit oameni care, zâmbind, te fac să vrei să nu mai pleci de lângă ei. Am întâlnit oameni puri și plini de inocență. Aceștia posedă o inocență dulce și inteligentă, o inocență care-i ajută să supraviețuiască răului ce se revarsă asupra lor și-i apără de o maturitatea prea agresivă. Există oameni pe care îi iubești imediat ce-i vezi – apare o dragoste la prima vedere între suflete. Ți-e drag. Nu știi de ce, dar îți este. Am întâlnit persoane pe care, dacă nu le văd un an de zile, mă îmbrățișează cu aceeași dragoste cu care ar fi făcut-o dacă am fi stat zilnic împreună. Am întâlnit atât de mulți oameni frumoși și blânzi, încât îi fac pe cei care au greșit drumul să pară măcar pe jumătate la fel de frumoși.
Lumea mea e plină de oameni care fac bine sau oameni care, din greșeală, au confundat răul cu binele.
Lumea mea e plină de oameni care iubesc sau de oameni care au uitat să fie iubiți.
Lumea mea e plină de oameni.


Photo by Ryoji Iwata on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.