Nu am mai scris de mult o recenzie, iar sinceră să fiu, chiar îmi era dor. Probabil nu am simțit să mai scriu despre cărți, deși mie-mi place cam tot ce citesc. Sunt foarte puține cărțile pe care nu le-am îndrăgit nici măcar un pic.

Despre „Roșu și negru” îmi place să spun că este o poveste pe care am cumpărat-o de la un om cu o poveste. Dacă există un lucru care-mi place cu adevărat la București, este faptul că în zonele Universitate – Unirii găsești anticari la tot pasul. Partea și mai bună este că nu exagerez deloc când spun asta. Împrăștiați pe trepte, marginile clădirilor, la gurile de metrou, sub umbra vreo unei clădiri monumentale sau pitiți în jurul mall-urilor, acești oameni vând povești. Pe lângă asta, de fiecare dată când te apropii de acești vânzători de vieți, te pomenești cu o istorisire a nici nu-ți imaginezi ce. Eu, de pildă, am ajuns să aflu despre regimul de trai și plată din Australia. Interesant, nu?

Fac ce fac și iar mă îndepărtez de subiect. Revenind la cartea noastră, recunosc – am fost sceptică în privința ei. Mă așteptam ca acest mare scriitor să mă piardă pe parcurs printre descrieri interminabile și pline de minuțiozitate. În ciuda acestei bănuieli, eram hotărâtă să citesc marii scriitori ai secolelor trecute, așa că n-am dat înapoi. Primul lucru pe care-l pot spune despre această operă de artă este că am rămas profund impresionată. Nu m-am plictisit de apariția unei descriere interminabile și nici nu m-am pierdut printre firele acțiunii. Gândurile și acțiunile personajului principal sunt un bun mod de a distra cititorul, iar autorul a pus o parte din el însuși în crearea acestui om.

Stendhal ni-l prezintă pe Julien Sorel, fiul unui cherestegiu, un copil chinuit și bătut de frații mai mari și care nu a simțit prea mult din dragostea părintească. Fiind mai slăbuț din fire, băiatul de aproximativ 20 de ani, ilustra a fi o dezamăgire pentru tatăl său căruia nu-i părea a fi de niciun ajutor. Nici frații săi nu-l aveau la suflet, iar acestea toate, însumate, l-au făcut pe eroul nostru să se închidă după gratiile unei indiferențe puternice și de nedărâmat. Singura alinare a băiatului era dorința lui de a ajunge cineva și de a-și depăși condiția de fiu de țăran. Preotul Chelan, omul ce i-a fost alături în îndeplinirea acestui scop încă din prima clipă, din punctul meu de vedere, este personajul cheie ce-i deschide lui Julien câteva uși importante.

Acesta ajunge să fie profesorul particular al copiilor domnului Renal, primarul orașului, și ajuns în casa acestuia, seducerea soției primarului devine un scop pentru Julien. Încă din prima clipă în fața copiilor, băiatul impresionează întreaga suflare cu inteligența sa și cu pasajele latinești din Biblie, pe care le rostea pe de rost fără nici cel mai mic efort. Trecerea de la atitudinea de fiu de țăran la locuitor în casa primarului și om respectat și vestit în întreg orașul, îl fac pe Julien să se privească la adevărata sa valoare.Din momentul în care personajul principal o prinde pe doamna Renal în mrejele pasiunii și tinereții sale, orgoliul și dorința de a domina își fac simțite prezența. Această poveste ajunge și la urechile adversarului politic al domnului primar, care, prin câteva scrisori anonime, tulbură liniștea casei. Din acele clipe, se conturează un adevărat labirint între adevăr și minciună. Acum, din femeia naivă și neștiutoare, iubirea făcuse din soția primarului o adevărată cugetătoare demnă de apreciat. Într-o eră în care inteligența feminină este puternic inhibată, această femeie ajunge să-și croiască singură drumul dintre familie și iubirea care a reușit să o împlinească.

Nu știu dacă mă credeți, dar îmi este foarte greu să nu dau prea multe spoilere din carte. Ce vă mai pot spune este că Julien ajunge la seminar din cauza și datorită situației în care a fost pus prin divulgarea secretului ce prefigura a minciună. Din acel moment, dușmanii apar și se risipesc, iar băiatul nostru crește prin iubire, răbdare, indiferență și frică. Într-adevăr, am dat peste niște paradoxuri care și pe mine m-au impresionat.

Numit și Cronică a anului 1830, Stendhal creează o legătură strânsă între romanul său de istorie fictivă și evenimentele ce au marcat Franța în acele zile. Pentru a vă pune mai bine în temă, în acel an a avut loc Revoluția care a instaurat monarhia constituțională și care a marcat revenirea la valorile pe care regretatul Napoleon le-a lăsat în urmă, prăbușind astfel Restaurația Dinastiei Bourbon. Veți vedea cât de frumos strecoară autorul detalii despre aceste evenimente în romanul său. Nu vă gândiți că vă prezintă o lecție mot-a-mot de istorie.

Citiți cartea și convingeți-vă! Din partea mea, vă pot spune cu toată încrederea că primul volum m-a cucerit. Sper să pot reveni cât de curând cu o recenzie la cel de-al doilea volum.

Până atunci… spor la citit!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.