A scris cândva şi despre tine, doar aşa, ca să facă timpul să treacă şi să învie o amintire de dragul dorului pe care ţi-l purta. Încă ardea mocnit în inima ei şi voia să-l stingă cumva cu frigul lui noiembrie, care tocmai apăruse. A încercat să atingă resturile de sentimente rămase, dar s-au făcut bucăţi. A luat faraşul şi le-a adunat încet. Erau doar cioburi de hârtie pe jos şi pete de cerneală.

.

A scris cândva şi despre voi. Daaa… nici nu ştii câte sute de pagini au fost umplute cu vise şi sentimente în speranţa că într-o zi vor deveni o realitate ceva mai blândă decât cea din prezent. Scria în nopţile cu lună, doar în cele senine ca să poată să le spună şi stelelor de tine. A scris despre voi pe cer, ca să vadă noaptea că nu are suficient întuneric pentru lumina pe care o emanau ochii ei când de pe buze îi ieşea numele tău. Îi arăta nopţii că n-are suficientă răcoare pentru a-i răci inima şi nici suficiente umbre să-i mascheze fericirea.

Imagine girl, black and white, and vintage

A scris cândva şi despre ea, dar au fost doar câteva cuvinte scrise pe sfârşit de octombrie, aruncate-n vânt şi apoi arse de soare, ca nu cumva să le găsească cineva. Şi-a scris sufletul în câteva rânduri care începeau mereu cu o cheie, dar nu Sol şi nici de lacă, ci cu o cheie pe care doar ea ştia să o întindă-n palmă şi să o cuprindă-n braţe.

A lăsat cheia-n ape doar ca să îi ducă sufletul departe, doar ca să-i ascundă inima şi să-i scufunde sentimentele.

Dar tu să ştii că ea scria şi despre tine… Cândva, demult, scria şi despre tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.