Dragă Moș Nicolae,

Acum vreo 8-9 ani ți-aș fi scris o scrisoare în care aș fi enumerat toate momentele în care am fost cuminte, iar eu, fiind un copil bun și neputând să-ți descriu întregul an într-o scrisoare, aș fi ales momentele în care am fost cea mai cuminte. Probabil, aș fi ales să îți povestesc ce am schimbat bine la mine sau ce promit că voi face, cerându-mi, sfios, scuze. Ți-aș fi spus de momentele în care am fost obraznică, obligată fiind de circumstanțe. Așa aș ieși basma curată, dar mi-aș asuma o parte mică, mică parte din vină ca să nu te supăr. Moșule, ți-aș mai spune un lucru pe care ți-l pot spune și acum: nu vreau să îmi supăr părinții, deși uneori o fac fără să am această intenție. Tot acum ceva ani ți-aș mai fi cerut ceva pentru mami, tati și sora mea, iar apoi ceva pentru mine. Ți-aș fi spus care-s dorințele mele, dar ți-aș mai fi spus să aduci după posibilitățile tale. Da, e posibil să fi fost o formă de șantaj ca să îți arăt că sunt copil bun sau poate intențiile mele erau pure, pe atunci nu prea făcusem cunoștință cu răul. Moșule, tu dintotdeauna știai ce-mi doream, dar întâmplarea făcea că-mi aduceai, de cele mai multe ori, ceea ce aveam nevoie, iar asta îmi era bucuria cea mai mare. Probabil și tu m-ai maturizat, probabil ai știut tu de ce faci tot ce faci.

Ei bine, Moșule, e primul an în care, în acte, nu mai sunt un copil. E primul an în care lumea nu mă mai tratează ca pe un copil, deși chiar mi-aș dori să o facă. E primul an în care chiar nu vreau să-ți mai cer nimic. Intențiile mele sunt aproximativ opuse. Nu-ți voi oferi nimic palpabil așa cum o făceai tu, nu prea știu de unde să te iau. Nu știu nici ce ți-ar plăcea să ai.

Vreau ca anul ăsta să-ți mulțumesc că mi-ai făcut copilăria mai frumoasă decât îmi puteam imagina, că mă făceai să mă comport mai frumos în preajma acestor zile, ca mai apoi să-mi intre în obișnuință binele! Mulțumesc pentru că nu ai uitat niciodată de mine și că ai fost stâlp de sprijin pentru momentele în care magia copilăriei dispărea, mulțumesc pentru răbdare și bunătate! Mulțumesc pentru că ai fost, ești și vei fi aici!

Și Moșule, o rugăminte am și eu la tine. Să nu mă lași singură, oi fi crescut eu, dar nu sunt destul de mare ca să te las să pleci. Niciodată nu voi fi. Așadar, Moșule, rămâi lângă noi, lângă noi toți, avem nevoie de tine!

Mulțumim!

Cu dragoste nemărginită și mare prețuire,
orice om din lumea aceasta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.