Tot aici,

o  altă zi,

frig şi ceaţă

Drag prieten,

îţi scriu din nou sau, cel puţin, încerc să îţi mai scriu încă o dată. Nu promit că va fi ultima, dar nici că vor mai fi. Simt nevoia să îţi scriu şi, sincer, nu cred că-i chiar atât de rău. Pentru mine nu e.

Nu ţi-am mai scris de mult timp, n-am avut timp sau poate răbdare, poate nici curaj, dispoziţie şi… chef? Da, poate fi vorba şi despre chef, dar nu în cazul de faţă. Nu mi-e dor de tine, nu mai vreau să-mi fie dor de nimeni. Dorul e ca un spin ce-ţi intră în degetul mic. Un spin ceva mai mare. Şi degetu-i mic. Deci da, dorul e o durere prea mare pentru creaturi mici ca noi. Nici nu-l putem înţelege cum trebuie.

Lăsând toate astea la o parte, ar trebui să te întreb ce mai faci, dar nu o voi face. Nu vreau şi sincer nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa dacă nici ţie nu-ţi pasă? Dacă nu-ţi pasă, asta e. Cine te poate obliga să-ţi pese? Poate doar conştiinţa, asta doar dacă luptă împotriva încăpăţânării şi mândriei. Să ştii că a-ţi păsa e lucru mare azi. Chiar foarte mare, pentru că deodată te trezeşti că celor dragi nu le mai pasă. Atunci ce faci? Înduri? Ştii că eu nu îndur nimic până nu ştiu pentru ce îndur. Dacă i se năzăreşte cuiva ideea să nu mă suporte, asta e. Dar nu o să zic asta e până ce motivele nu mi-s clare şi mie.

La urma urmei, de ce nu se suportă oamenii? Eu cred că invidia e primul pas, dar ce mai urmează? Adevărul este că nici nu mai contează – finalul e acelaşi. Acelaşi la fiiiiecare poveste. Clişee, tipare sau cum vrei tu.

Totuşi într-o prietenie n-ar trebui să existe aşa ceva, iar de aici pot deduce uşor că prietenia nu a existat niciodată şi da, ai dreptul să mă contrazici, dar nu vei găsi motive suficient de convingătoare pentru a mă face să-mi schimb părerea. Prietenia e acelaşi lucru cu relaţia dintre rude, doar că lipseşte legătura de sânge, iar în legătură cu asta, legăturile de suflet sunt mai puternice decât legăturile de sânge. Părerea mea.

Şi… cam asta e tot. Cel puţin în scrisoarea aceasta.

Ai grijă de tine!

Cu prietenie,

tot Eu.

1 Comment on Scrisoare sau cel puţin bilet…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.