Moartea pune punct şi iubirilor, şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.

Octavian Paler


Recent am fost întrebată de ce îndrăgostiţii suferă. În acel moment mi s-a umplut mintea de idei.

Nu alegem de cine ne îndrăgostim, pur şi simplu o facem. În momentul în care ajungem să iubim o persoană, sufletul îi caută inima. Dacă sentimentul nu e reciproc şi inima e dată deja? Atunci ce facem? Răbdăm şi suferim sau acţionăm şi provocăm suferinţă? Ei bine, aici nu depinde de Julieta, de sfaturi sau de victimele colaterale ale unei inimi nebune. Aici depinde de sufletul fiecăruia. O parte din oameni vor rămâne alături celor pe care îi iubesc, se vor asigura că sunt fericiţi şi vor face orice le stă în putinţă pentru a primi la rândul lor strictul necesar de atenţie şi iubire prietenească. Aici apare altruismul, apare puterea de sacrificiu şi curajul, doar că la baza acestor caracteristici se află puterea sentimentelor, intensitatea lor şi sufletul fiecăruia. Se află adevăratele sentimente din care faptele nasc necondiţionat. În mod sigur li se va arăta recunoştinţă, vor fi apreciaţi şi, desigur, înţeleşi.

Însă, ce se întâmplă când persoana îndrăgostită nu este altruistă? Luptă, distruge tot ce-i apare-n cale, provoacă suferinţă, dezamăgeşte şi unde ajunge? La nimic bun. De obicei se ajunge la indiferenţă, ură şi asta ce rezolvă? Ai pierdut ce aveai înainte. Dacă nu ţi-a ajunge prietenia, tot tu ai ajuns să suferi. A cui alegere a fost? Doar tu ştii. În mod cert vina-i împărţită.

Lăsând victimele deoparte, prădătorii pot face mult rău la rândul lor, dar şi un mare bine. Răul vine odată cu provocarea. Există acei oameni care în momentul în care găsesc slăbiciunea pentru ei într-un om profită şi-o consumă până când bietul îndrăgostit îşi pierde vlaga, dar există şi oamenii. Cei care spun lucrurilor pe nume, cei care spun adevărul indiferent de durerea acestuia, adevărul – furtuna dinaintea curcubeului.

Ce-ar face Romeo şi Julieta în postura de îndrăgostiţi? Ar iubi şi ar aduce fericire indiferent de sentimentele celeilalte persoane. Şi gândiţi pozitiv, viaţa vă rezervă ceva mai bun!

Ce-ar face Romeo şi Julieta în postura de cuceritori? Ar spune adevărul, şi-ar urma inima şi-ar provoca suferinţa necesară doar pentru a face bine.

Tu ce-ai face?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.