Dragul meu prieten,

dă-mi un remediu pentru dor. Poate mi-ar trebui mai multe remedii pentru mai multe răni, dar momentan mi-ar ajunge ăsta. Ştii şi tu, ce e prea mult strică. Aşadar, aşteptarea cere astfel de remedii sau doar sedative extrem de puternice. Dar da. Mă voi mulţumi cu un antidot.

Ţii minte când vracii şi şamanii făceau remedii din plante pentru orice durere, fie ea sufletească sau trupească? Hai să-i căutăm şi noi şi să-i rugăm să ne dea ce avem nevoie. Nu că am avea nevoie, dar să fie acolo… Mai ştim ce ne aşteaptă? Nu prea. Oricum, viitorul e luminos, pare să ne surâdă.

Hai, vino aici şi prinde-mă de mână. Hai să fugim undeva, să ne ascundem în inima muntelui şi să luăm vara cu noi sau măcar primăvara.

Mi-e aşa dor de soare, nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Ţii minte când obişnuia să ne zâmbească în fiecare dimineaţă? Îmi plăcea că ne lăsa să-l privim înainte de a-şi trezi razele cele mari care aveau să ne rănească ochii. Şi mai ţii minte serile de vară când ne spunea noapte bună, dar totuşi trimitea luna să ne aibă în pază?

Chiar aşa, luna oare ce mai face? Ultima oară când am căutat-o s-a ascuns de noi. Era tristă. Şi-a luat şi ea lunile mai mici şi s-a ascuns în plapuma de nori. Cred că era obosită şi ea, hai să o înţelegem. Poate îi este şi ei dor de noi, şi ei şi soarelui.

Ce-ar fi să ne dăm toţi 4 întâlnire într-un amurg? Ar fi frumos tare…

Cu drag,

tot eu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.