Și a mai apus un soare, a mai apus încă o dată
o petală de soartă
o teamă de întuneric și de moarte
o zi cu multe speranțe
cu lacrimi reci
și șoapte,
o seară mai rece a apus
poate o ultimă seară.
Se duce, pleacă, nu mai vine,
mai apune un sfârșit
ceva mai mare ca ultimul
poate și mai rece.
Că așa-s și zilele, că așa-s și oamenii.
Se închid tot mai mult,
tot mai mulți,
tot mai repede
și tot mai muți.