Și a mai apus un soare, a mai apus încă o dată

o petală de soartă

o teamă de întuneric și de moarte

o zi cu multe speranțe

cu lacrimi reci

și șoapte,

o seară mai rece a apus

poate o ultimă seară.

 

Se duce, pleacă, nu mai vine,

mai apune un sfârșit

ceva mai mare ca ultimul

poate și mai rece.

Că așa-s și zilele, că așa-s și oamenii.

 

Se închid tot mai mult,

tot mai mulți,

tot mai repede

și tot mai muți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.